Apărăm cu orice preţ o reputaţie îndoielnică?


Cum oare va motiva Consiliul Superior al Magistraturii hotărârea nr. 1138 din 31.10.2017, prin care a apreciat că declaratiile publice ale colonelului Dumitru Dragomir, potrivit cărora ofiţerii SRI întocmeau unele rechizitorii, pe care le prezentau unor procurori spre a fi semnate, „sunt de natură să afecteze independenţa, prestigiul şi credibilitatea sistemului judiciar” (cu o majoritate de 11 voturi Da şi 8 voturi NU), în contextul în care generalul Dumitru Dumbravă a recunoscut, în faţa Comisiei parlamentare de control a SRI, că această instituţie oferea „un punct de vedere juridic” unor procurori şi judecători?

Iar domnul general Dumitru Dumbravă nu este vreun „penal”, cum ar spune domnul Preşedinte Iohannis, care nici el nu se sinchiseşte să ia în serios implicarea SRI în Justiţe, deşi  Constituţia îl obligă să vegheze „la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”.

Este oare de interes public ca instituţia Consiliului Superior al Magistraturii, ce are rolul constituţional de a apăra independenţa Justiţiei, să verifice cu seriozitate, în concret, implicarea SRI în unele dosare ce s-au aflat pe rolul instanţelor sau parchetelor?

Sau este de interes public să apere o reputaţie ce pare că se dovedeşte din ce în ce mai pătată?

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu