Obligativitatea purtării măștii de protecție pe durata stării de alertă


Potrivit art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, intrată în vigoare la data de 18 mai 2020, pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă.

Art. 1 al Ordinului comun nr. 874/81/2020, publicat în Monitorul Oficial în 22 mai 2020, prevede că  „Pe durata stării de alertă, în spațiile publice închise, spațiile comerciale și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, în condițiile și cu respectarea Instrucțiunilor generale privind măsurile de igienă, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”

Punctul I al Anexei, denumit „Purtatul măștii”, stabilește:

  1. obligații pentru angajator în vederea prevenirii contaminării angajaților cu virusul SARS-CoV-2;
  2. măsuri generale;
  3. excepții de la regula obligativității purtării măștii, care se referă la angajați;
  4. instrucțiuni privind utilizarea corectă a măștilor.

Obligațiile angajatorului/conducătorului instituției privind purtatul măștii sunt:

a) angajatorul va lua măsuri pentru elaborarea propriilor proceduri pe baza evaluării de risc pentru fiecare angajat, în funcție de programul de lucru, specificul activității desfășurate, structura organizatorică, structura incintei;

b) medicii de medicina muncii vor face evaluarea de risc și vor stabili condițiile purtării măștii pentru angajați;

c) responsabilul cu securitatea și sănătatea în muncă va face instruirea angajaților în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă (SSM).”

În ce privește măsurile generale, Anexa ordinului prevede doar că „Masca trebuie purtată în orice spațiu public închis, spații comerciale, mijloace de transport în comun și la locul de muncă, pe toată durata prezenței în aceste spații.„, fiind aproape o reluare a dispozițiilor din art. 1 citat mai sus, cu două nuanțe, în sensul că în locul sintagmei: se instituie obligativitatea”  s-a folosit sintagmaMasca trebuie purtată„, iar noțiunea de mască de protecțieeste înlocuită cu termenul mască

Referitor la excepțiile de la regula obligativității purtării măștii, Anexa Ordinului face atât o enumerare a  acestor excepții, cât și a condițiilor în care „pot exista unele excepții„.

Astfel, excepțiile sunt următoarele: a) angajatul este singur în birou; b) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare; c) persoana desfășoară activități fizice intense și/sau în condiții de muncă solicitante (temperaturi ridicate, umiditate crescută etc.); d) prezentatorii TV și invitații acestora, cu condiția respectării distanței de 3 metri între persoane; e) vorbitorii în public, în spații interioare, cu condiția respectării distanței de 3 metri între aceștia și alte persoane, doar în cazul în care nu se află mai mult de 16 persoane în incintă; f) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani.

Încadrarea unui angajat într-una din situațiile de excepție enumerate mai sus se face  de medicul de medicina muncii al unității „în funcție de evaluarea riscului”.

Instrucțiunile pentru utilizarea corectă  a măștilor prevăzute în anexa Ordinului, sunt următoarele: a) Măștile sunt eficiente dacă sunt folosite în combinație cu curățarea frecventă a mâinilor cu soluție pe bază de alcool sau cu apă și săpun. b) Înainte de a pune masca, mâinile trebuie igienizate (cu soluție pe bază de alcool sau cu apă și săpun). Masca trebuie să acopere atât gura, cât și nasul. c) Masca trebuie schimbată o dată la 4 ore și ori de câte ori masca s-a umezit sau s-a deteriorat. d) Masca nu se atinge în timpul purtării; în cazul atingerii măștii, mâinile trebuie igienizate (cu soluție pe bază de alcool sau cu apă și săpun). e) După folosire, masca se aruncă imediat, într-un coș de gunoi, preferabil cu capac, urmată de igienizarea mâinilor. f) Nu se recomandă reutilizarea măștilor medicale. g) În cazul apariției febrei, tusei și strănutului, purtarea măștii este recomandată în orice circumstanță (de exemplu, în spațiile deschise, la domiciliu).

Instrucțiunile pentru utilizarea corectă a măștilor au caracter de recomandare, fiind practic imposibilă verificarea respectării acestora de vreun agent al statului.

Din analiza acestui act normativ putem concluziona că nu interzice accesul cetățenilor fără mască în spațiile publice închise, spații comerciale și la locul de muncă, eventuala nerespectare a obligativității purtării măștii putând fi constatată și sancționată numai de către agenții și ofițerii de poliție, subofițerii și ofițerii de jandarmi și polițiștii locali,  cu amendă contravențională de la 500 la 2500 lei (art. 67 alin. 2 lit. c) și art. 66    lit. a) din Legea 55/2020).

 

 

 

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Magazinele nu sunt obligate să-și termometrizeze clienții


După ce în mod abuziv unele hipermarketuri au practicat un așa-zis triaj epidemiologic al clienților, refuzând accesul acelora care nu coborau fruntea pentru a fi termoscanați de personalul de pază, casieră sau femeia de serviciu, astăzi a apărut și Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului de Interne nr. 84/22.05.2020  privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă.

Fără să facem o examinare prea amănunțită a ordinului și păstrându-ne opinia despre această măsură, ca fiind o restrângere a unor drepturi fundamentale  luată cu încălcarea  Constituției României, întrucât numai Parlamentul, prin lege, poate restrânge drepturi și libertăți fundamentale, nu și membrii Guvernului prin acte normative de rang inferior legii,  nefiind respectat nici  principiul proporționalității cu situația care a determinat-o,  constatăm că magazinele nu sunt obligate să-și termometrizeze clienții.

Astfel, deși art. 2 prevede că pe durata stării de alertă, atât instituțiile și autoritățile publice, dar și operatorii economici și profesioniștii au obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să se asigure la intrarea în sediu efectuarea triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor, în condițiile și cu respectarea Instrucțiunilor generale privind măsurile de igienă, prevăzute în anexă, citind anexa constatăm că regulile triajului epidemiologic se pot aplica doar persoanelor care intră într-un sediu de birouri al operatorului economic sau profesionistului, nu clienților unui magazin sau unei unități prestatoare de servicii.

Potrivit Anexei Ordinului:

Pentru alte persoane decât personalul angajat:

a) Intrarea într-o incintă este permisă doar pentru persoanele care, în mod rezonabil, au motive justificate de a se afla în acea incintă.

b) În cazul în care este necesară doar predarea unor documente, colete etc., aceasta se va realiza în afara incintei, direct persoanei căreia îi sunt destinate, cu respectarea măsurilor de precauție.

c) Dacă este necesară intrarea în incintă, sunt obligatorii triajul epidemiologic și dezinfectarea mâinilor.

Triajul epidemiologic nu implică înregistrarea datelor cu caracter personal și constă în:

a) măsurarea temperaturii prin termometru noncontact (temperatura înregistrată nu trebuie să depășească 37,3ºC);

b) observarea semnelor și simptomelor respiratorii (de tipul: tuse frecventă, strănut frecvent, stare generală modificată).

În cazul în care temperatura înregistrată depășește 37,3ºC, se recomandă repetarea măsurării temperaturii, după o perioadă de 2-5 minute de repaus.

Dacă se constată menținerea unei temperaturi peste 37,3ºC sau/și prezența altor simptome respiratorii, persoanei nu i se permite accesul în incintă.

Dacă temperatura înregistrată nu depășește 37,3ºC, iar persoana nu prezintă alte simptome respiratorii, i se permite accesul doar însoțită de către o persoană din sediu și după înregistrarea biroului/camerei/departamentului unde va merge.”

Prin  urmare, cum ar putea un hipermarket, magazin de cartier,  o farmacie, frizerie, un service auto, o benzinărie etc:

  1. să asigure personal specializat care să măsoare temperatura clienților prin termometru noncontact și să observe eventualele semne și simptome respiratorii (de tipul: tuse frecventă, strănut frecvent, stare generală modificată)?
  2. să asigure locuri speciale pentru ca această termometrizare și observare să aibă loc, dar și pentru a permite clienților starea de repaus, după care se va repeta termometrizarea?
  3. să înregistreze biroul, camera/departamentul unde clientul va merge?
  4. să asigure personal de însoțire a fiecărui client în incintă?

Fără nicio îndoială această modalitate de triaj epidemiologic se poate face doar pentru persoanele care vizitează un sediu social de birouri.

Trebuie să precizăm că posibilitatea instituirii obligativității triajului epidemiologic  prin ordin de ministru a fost introdusă  de art.13 din Legea nr. 55/2020, lege care însă nu prevede vreo sancțiune pentru nerespectarea  acestei obligații de către instituțiile publice sau operatori economici (a se vedea art. 65 care prevede faptele care constituie contravenții).

În concluzie, chiar dacă apreciem că termometrizarea ar fi o metodă de prevenire a contaminării cu virusul SARS-CoV-2, deși acest scop e puțin probabil să se realizeze, întrucât specialiștii ne-au tot spus că majoritatea celor infectați sunt asimptomatici, deci nu au o temperatură corporală mai mare  de 37 grade celsius, iar diagnosticul nu se pune pe baza temperaturii corporale, cred că ar trebui să cerem operatorilor economici ca înainte de se apuca de termometrizarea clienților să îndeplinească cele 4 condiții impuse de anexă.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Proiectul de lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19 – câteva elemente de neconstituționalitate


Ieri Guvernul României a anunțat că a adoptat proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, care a fost trimis Parlamentului spre aprobare.

Examinând cuprinsul acestui proiect putem constata că el încalcă art. 53 alin.1 și art.61 alin.1 din Constituția României.

Astfel, potrivit articolului art. 53 din Constituția Romaniei cu denumirea marginală Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, „(1 )Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului său libertății.”

In primul rând, mare parte din dispozițiile acestui proiect de lege nu prevăd restrângerea exercițiului unor drepturi sau ale unor libertăți, ci cuprind enumerări de posibile restrângeri de drepturi sau libertăți.

Astfel, art. 3 prevede că pe perioada stării de alertă „se poate suspenda activitatea de servire și consum al produselor alimentare și băuturilor alcoolice și nealcoolice în spațiile comune de servire….”.

Art. 4 alin. 1 prevede că „Pe durata stării de alertă se poate suspenda activitățile (sic!) de comercializare cu amănuntul a produselor și serviciilor în centrele comerciale în care își desfășoară activitatea mai mulți operatori economici.”

Art. 9. „Pe durata stării de alertă se pot plafona prețurile la medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectanți, insecticide, dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive, materiale sanitare și echipamente de protecție, aparatură medicală, în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea concurenței Nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare.”

Putem în continuare observa că aproape toate articolele cuprind expresiile:”pot dispune” (art.11 alin. 1), „poate dispune”( art.art.12), „pot stabili” ( art.16 alin.1), „pot fi suspendate sau demise din funcții”, (art.20), „se poate realiza” (art. 24) ” se pot institui restrângeri” (art.27 alin. 1), „poate dispune măsuri, respectiv restricții” (art.29 alin. 1), „se poate suspenda”( art.33), ” se pot restrânge”( art.38), „pot fi suspendate”( art. 39 alin.3).

Pentru a se îndeplini condiția restrângerii prin lege a exercițiului unor drepturi sau libertăți, așa cum impun prevederile art. 53 alin.1 din Constituția Romaniei, verbele: a stabili, a dispune, a institui, a suspenda ar fi trebuit să fie redactate în textul proiectului la modul indicativ prezent: se stabilește, se dispune, se instituie, se suspendă, se restrânge, se demite etc, nu folosirea unei construcții verbale care indică doar o posibilitate viitoare, lăsată la voința altor autorități publice ori chiar private.

Totodată, întrucât proiectul vorbește despre posibile restrângeri ale unor drepturi și libertăți, rezultă că, în fapt, restrângerea drepturilor și libertăților va fi dispusă prin acte normative de rang inferior legii, ceea ce contravine de asemenea art. 53 alin. 1 din Constituția României.

In al doilea rând, o parte din aceste posibile restrângeri sunt date în competența altor autorități publice sau private, aceasta contravenind în mod flagrant și prevederilor art. 61 alin. 1 din Constituția României, care prevede că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”.

Așadar, dacă potrivit art. 53 alin. 1 din Constituția României, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți se poate face doar prin lege, iar Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, rezultă că restrângerea unor drepturi sau libertăți fundamentale nu poate fi făcută de alte autorități publice sau private.

Încalcă atât art. 53 alin.1 cât și art. 61 alin. 1 din Constituția României următoarele articole: art.6 cu raportare la art.7 alin. 1, care acordă Ministrului Sănătății posibilitatea de a suspenda din funcții persoane cu funcții de conducere din cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, cu atribuții în domeniul asistenței și protecției sociale, indiferent de statutul lor; art.11 care acordă conducătorilor instituțiilor publice posibilitatea de a modifica unilateral contractul de muncă încheiat cu angajații, art. 16 care acordă angajatorilor din sistemul privat, autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților nationale dreptul de a stabili programe individuale de muncă fără acordul angajatului; art. 27-32 care acordă dreptul miniștrilor de resort să dispună îngrădirea unor drepturi sau libertăți in legătură cu domeniul transporturilor și comunicațiilor; art. 33 care acordă dreptul miniștrilor educației și sănătății să suspende cursurile școlare; art. 38 care acordă dreptul ministrului tineretului și sportului și ministrul sănătății de a restrânge activitățile sportive; art. 39 care dă dreptul Comitetului National Pentru Situații Speciale de Urgență să suspende activitățile muzeale, a bibliotecilor, librăriilor, cinematografelor, studiourilor de producție de film și audiovizual, a instituțiilor de spectacole și/sau concerte și altor instituții de cultură; art. 40 care dă dreptul Comitetului National pentru Situații Speciale de Urgență să stabilească reguli privind desfășurarea activităților religioase.

De asemenea o încălcare a art. 53 alin. 1 din Constituția României reprezintă și omisiunea din cuprinsul legii a perioadei de timp in care va fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți, pentru că această perioadă nu poate fi lăsată la aprecierea altei autorități, restrângerea, atât din punctul de vedere al drepturilor și libertăților ce vor fi afectate dar și a duratei de timp, este atributul exclusiv al Parlamentului României.

Întrucât O.U.G. Nr. 21/2014 nu prevede nici o perioadă maximă pentru care poate fi declarată starea de alertă, spre deosebire de starea de urgență, pentru care OUG Nr.1/1999 a prevăzut o durată maximă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii, și nici obligativitatea ca hotărârea de declarare a stării de alertă să fie aprobată de Parlament, ca în starea de urgență, consider că este neconstituțional ca stabilirea duratei stării de alertă să fie lăsată în competența unui organism care nu are atribuții de legiferare, respectiv Comitetul National pentru Situații Speciale de Urgență, luând în considerare consecințele deosebit de grave pe care proiectul în discuție le prevede, respectiv restrângerea mai multor drepturi și libertăți fundamentale.

Așadar și omisiunea stabilirii în proiectul de lege a duratei pentru care va avea loc restrângerea unor drepturi sau libertăți reprezintă o nesocotire a art. 61 alin. 1 cu raportare la art. 53 alin. 1 din Constituția României.

Proiectul de lege este lovit și de un viciu de neconstituționalitate intrinsecă, fiind lipsit de claritate și previzibilitate.

Astfel, articolele 3 și 4 prevăd posibilitatea ca o serie de activități comerciale să fie suspendate pe perioada stării de alertă, fără a fi clarificate situațiile obiective care ar putea determina această suspendare, dar nici autoritățile care ar putea dispune această restrângere a libertății economice.

Art. 9 prevede posibilitatea plafonării prețurilor la medicamente, vaccinuri, aparatură, materiale și echipamente sanitare, fără a fi prevăzute situațiile obiective care ar putea determina această plafonare și căror produse de genul celor enumerate se va aplica.

Articolelor 11, 12 și 13, care stabilesc posibilitatea angajatorilor de a modifica unilateral condițiile contractului de muncă, de asemenea nu prevăd situațiile obiective care ar putea determina aceste modificări.

Art. 24, care prevede posibilitatea modificării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici fără acordul acestora, nu indică situațiile obiective care ar putea determina aceste modificări.

Articolele 27-32 din proiect care prevăd posibilitatea îngrădirii libertății economice a operatorilor economici din domeniul transporturilor și a libertății de mișcare, de asemenea nu indică situațiile obiective care ar putea determina aceste îngrădiri.

Art. 37 din proiect, care prevede posibilitatea suspendării cursurilor școlare, nu indică situațiile obiective care ar putea determina îngrădirea dreptului la învățătură.

Articolele 38 și 39, care prevăd posibilitatea suspendării unor activități sportive și culturale, nu indică situațiile obiective care ar putea determina îngrădirea dreptului la muncă, dreptul la sănătate și accesul la cultură.

În concluzie acest proiect de lege, care are și un titlu greșit, pentru că se referă numai la măsuri de prevenire a extinderii pandemiei ( nu de prevenire,  pentru că ea este în desfășurare), nu și la cele de combatere a efectelor pandemiei, pentru că nu cuprinde nicio măsură de relansare economică, in opinia mea este lovit de mai multe vicii de constituționalitate, pe care sigur le va identifica și Avocatul Poporului, dacă in procesul de adoptare nu vor fi remediate.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Despre măsurile de relaxare propuse pe site-ul MAI


Ieri au fost puse în discuție publică măsurile de relaxare propuse „începând cu starea de alertă, din data de 15 mai 2020”.

Trebuie menționat întâi că nu se poate cunoaște a cui  este propunerea, pentru că, deși a fost publicată pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, normele de aplicare pot fi consultate pe site-ul Institutului de Sănătate Publică,  iar observațiile se pot trimite  la Ministerul Sănătății.

Asupra acestei propuneri se impune să facem câteva comentarii.

Starea de alertă la nivel național  sau la nivelul mai multor județe se  poate declara de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, potrivit  art. 20 lit. c) din OUG nr. 21/2004, cu acordul primului-ministru.

Această normă juridică cu caracter general, respectiv OUG nr. 21/2004 prevede la art. 2, în care se definesc termenii și expresiile folosite în ordonanță, că starea de alertăse referă la punerea de îndată a planurilor de acțiuni și măsurilor de prevenire, avertizare a populației, limitare și înlăturare a consecințelor situației de urgență” (lit.f), iar situația de urgență are înțelesul de „evenimente excepționale, cu caracter nonmilitar, care amenință viața sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorilemateriale și culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse specializate și managementul unitar al foorțelor și mijloacelor implicate” (lit.a).

Potrivit art. 4 alin. 1 lit. b) din același act normativ, pe durata situațiilor de urgență sau a stărilor  potențial generatoare de situații de urgență se întreprind, în condițile legii, după caz, printre altele, acțiuni și măsuri pentru „b)  declararea stării de alertă în cazul iminenței amenințării sau producerii stări de urgență”.

Pandemia determinată de infecția cu noul coronavirus, Covid-19, consider că se încadrează în categoria evenimentelor descrise la art. 2 lit. a) din OUG nr. 21/2004, respectiv situație de urgență, pentru a cărei limitare și înlăturare a consecințelor se poate institui starea de alertă, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 21/2004.

Actul normativ prin care se poate institui starea de alertă este Hotărârea Comitetului național pentru situații speciale de urgență, care se adoptă cu votul  a două treimi din  numărul membrilor participanți la ședință (art. 4 din HG nr. 94/2014), și care trebuie să cuprindă, potrivit art. 4 alin. 5 din OUG nr. 21/2004: baza legală,perioada de aplicare, măsurile dispuse și obligațiile cetățenilor și operatorilor economici  în ceea ce privește participarea la activități în folosul comunităților locale.

În legătură cu măsurile care se pot dispune pe timpul stării de alertă, art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 21/2004 prevede că: „(2) Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră. (3) Măsurile prevăzute la alin. 2 trebuie să fie proporționale cu situațiile care le-au determinat și se aplică cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege”.

Mai prevede actul normativ în alin. 4 că „Acțiunile și măsurile prevăzute la alin. 1, 2 și 3 se stabilesc în regulamente, planuri, programe sau în documente operative aprobate prin decizii, ordine ori dispoziții emise conform reglementărilor în vigoare„.

Având în vedere că regimul stării de alertă nu are o consacrare constituțională, iar art 53 din Constituția României  prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege, rezultă că măsurile care pot fi dispuse pe perioada stării de alertă de Comitetul  național pentru situații speciale de urgență nu pot restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând măsurile propuse a se lua în perioada stării de alertă, putem constata fără dubiu că ele restrâng exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de Constituția României.

Astfel, obligativitatea purtării măștii în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă încalcă dreptul persoanei la libertate individuală, libera circulație și dreptul la muncă.

Obligarea operatorilor  de a lua o serie de măsuri cum ar fi termometrizarea angajatilor, asigurarea unei suprafețe minime pentru client, decalarea programului de lucru. dispunerea de măsuri pentru desfășurarea muncii la domiciliu încalcă dreptul angajaților la viață intimă, integritate fizică și psihică, dreptul la muncă și libertatea individuală, iar operatorilor economici libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Interzicerea deplasării între localități  încalcă libera circulație.

Interdicția de a organiza și desfășura o serie de activități: mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte, activități culturale, științifice, sportive, de tratament balnear în spații închise încalcă libertatea individuală, dreptul de asociere, libertatea conștiinței, încalcă dreptul la respectarea vieții intime, familiale și private, accesul la cultură, dreptul la ocrotirea sănătății, libertate economică și dreptul de proprietate privată.

Suspendarea activităților de servire și consum a produselor în hoteluri, moteluri, restaurante, cafenele  încalcă libertatea individuală, dreptul la muncă, libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Suspendarea temporară a activității de comercializare cu amănuntul a produselor și serviciilor în centrele comerciale de tip mall încalcă libertatea individuală, dreptul la muncă, libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Suspendarea zborurilor efectuate de agenții economici și a transportului rutier de persoane încalcă dreptul la muncă, libertatea economică și dreptul de proprietate privată.

Măsurile de menținere a carantinei instituită anterior asupra unor localități încalcă libera circulație, dreptul la viață familială și privată.

Izolarea și carantinarea unor persoane încalcă libertatea individuală, dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la viață intimă, familială și privată.

Măsurile coercitive împotriva persoanelor care nu respectă măsurile de izolare carantinare încalcă libertatea individuală, dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la viață intimă și familială.

Acordarea angajatorilor a posibilității de dispune izolarea preventivă la locul de muncă sau în locuri special amenajate încalcă libertatea individuală, dreptul la integritate fizică sau psihică, dreptul la viață intimă și familială.

Interdicția de a circula înafara locuinței în grupuri mai mari de 3 persoane încalcă dreptul la liberă circulație, libertatea individuală, dreptul la viață familială și privată, dreptul la integritate psihică.

Suspendarea cursurilor din toate unităților de învățământ reprezintă o încălcare a dreptului la învățătură.

Menținerea interdicțiilor de a se efectua consultații în policlinici și de a interna în spitale  alți pacienți înafara celor Covid-19 și a urgențelor cu risc vital  imediat, reprezintă o încălcare a dreptului la viață, integritate fizică și psihică și la ocrotirea sănătății, dar și o încălcare a art.16 care prevede egalitatea în drepturi.

În concluzie, toate măsurile trecute în documentul publicat pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne încalcă drepturi și libertăți fundamentale înscrise în Constituția României, iar restrângerea exercițiului acestor drepturi și libertăți nu poate fi făcută decât de Parlamentul României prin lege, cu respectarea regulilor proporționalității, nediscriminării și neatingerii existenței dreptului sau libertății.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Să privim datele oficiale! Covid-19


Potrivit ultimelor date statistice oficiale ale Institutului Național de Statistică, publicate în documentul Tendințe Sociale, în anul 2018 situația pacienților externați la 100.000 locuitori pe unele clase de boli se prezintă în felul următor:

2924,3 –boli ale aparatului circulator;

2337,9- boli ale aparatului respirator;

2108,8- boli ale aparatului digestiv;

2064,8 -tumori;

1012,8- boli infecțioase și parazitare.

Așadar, în anul 2018  au fost externați din spitale, având ca diagnostic principal o afecțiune respiratorie,  2.337,9 pacienți la 100.000 locuitori.

Raportând această cifră la numarul total al populației României,  respectiv 22.170.000 locuitori (potrivit aceluiași document), rezultă că în anul 2018 au fost externați din spitale un număr total de 518.312 pacienți având ca diagnostic principal o afecțiune respiratorie.

Împărțind aceast număr la 12 luni rezultă că în România  la nivelul anului 2018, pe medie, au fost internați în spitale în fiecare lună câte 42.692 bolnavi, având ca diagnostic principal o afecțiune respiratorie.

Dacă vom compara aceste cifre cu datele oficiale furnizate de Institutul de Sănătate Publică,  de la începutul epidemiei de Covid-19, respectiv din data de 26 februarie 2020 și până în prezent au fost confirmate un număr de 13.512 cazuri.

Revenind la datele statistice ale anului 2018, în ce privește decesele, mortalitatea cauzată de bolile aparatului respirator  în rândul bărbaților a fost de 97,18 decese la 100.000 locuitori, iar în rândul femeilor  de 57,1 decese la 100.000 locuitori. Totalizând, rezultă o mortalitate generală de 157,28 decese la 100.000 locuitori.

Raportând aceste cifre la populația totală a României, rezultă că în anul 2018 s-au înregistrat în total 34.203 decese  cauzate de boli ale aparatului respirator,  iar pe medie  câte 2.850 decese pe lună.

Dacă vom compara aceste  cifre cu datele oficiale furnizate de Institutul de Sănătate Publică, de la începutul epidemiei de Covid-19, respectiv din data de 26 februarie 2020 și până în prezent s-au înregistrat un număr de 803 decese.

Comparațiile se pot face și pentru celelalte clase de îmbolnăviri.

Dacă folosim alt act oficial, respectiv Raportul pentru anul 2018 privind analiza bolilor transmisibile aflate în curs de supraveghere întocmit de Institutul de Sănătate Publică, putem afla că în sezonul 2018-2019 au fost înregistrate un număr de 23.727 cazuri de afecțiuni clinice compatibile cu gripa, din care au fost internate 9.704 cazuri.

Din același Raport aflăm că în sezonul 2018-2019 au fost raportate un număr de 606 cazuri de infecții respiratorii severe (SARI), dintre care doar 70 % au fost investigate cu laboratorul și că, prin extrapolare, la nivelul întregii populații a României numărul estimat de cazuri de infecții respiratorii severe SARI a fost de 3.189.

În ce privește mortalitatea cauzată de infecțiile respiratorii severe, același raport precizează că „Rata totală de fatalitate în sentinela SARI (indiferent de etiologie) în sezonul 2018-2019 a fost de 14,4%, iar rata de fatalitate pentru SARI confirmat (=cu virus gripal) a fost de 23,6%.”

Comparația acestor date statistice ar putea avea relevanță  dacă analizăm proporționalitatea între pericolul reprezentat de infecția Covid-19 și măsurile restrictive impuse în cadrul stării de urgență prin ordonanțele militare și nu numai.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

„Cetățeanul român” și capacitatea/incapacitatea Președintelui


Președintele Iohannis  nu se poate apăra, față de acuzația că afirmațiile sale, din declarația de presă de ieri, au încălcat în mod grav independența și prestigiul Justiției, spunând că a respins propunerea „cetățeanului român Dana-Cristina Gârbovan”.
Cetățeanul Dana-Cristina Gârbovan a îndeplinit cu cinste, independență  și profesionalism funcția de judecător mai bine de 19 ani, este președintele unei asociații profesionale care a militat întotdeauna pentru respectarea statului de drept, independenței justiției și drepturilor și libertăților fundamentale, dar a și condamnat semnarea Protocoalelor secrete cu SRI, a solicitat Președintelui Iohannis, în calitate de Președinte al CSAT, încă din 2015, desecretizarea Hotarârii care a constituit pretextul încheierii acestor protocoale (dar Președintele a ignorat această cerere!), a militat pentru recunoașterea abuzurilor din interiorul autorității judecătorești, iar înainte de a se trimite propunerea de desemnare a demisionat din funcția de judecător.
Față de parcursul profesional și cv-ul impecabile ale  judecătorului Gârbovan, domnul Președinte Iohannis trebuie să răspundă la întrebarea: Care sunt temeiurile în baza cărora domnia sa a tras concluzia că „cetățeanul român Dana-Cristina Gârbovan” ar fi intenționat să „destructureze justiția, să oprească lupta anticorupție  și să baronizeze total România”.
Dacă asta a înțeles Președintele Iohannis din cele „12 obiective in scopul sporirii eficientei justitiei si intaririi independentei acesteia” pe care judecătorul Gârbovan și le-a propus odată cu intenția de nominalizare, mă tem că Președintele României s-ar  putea  afla într-o gravă incapacitate de înțelegere.
Așadar, recapitulând obiectivele pe care și le-a propus judecătorul Dana Gârbovan, vin și întreb:
1.”Degrevarea instanțelor” ar fi fost o măsură care ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
2.Adoptarea unor „măsuri  împotriva criminalității organizate și, în special, împotriva traficului de persoane umane” ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
3. Combaterea coruptiei „dusă prin dosare facute profesionist, care sa reziste controlului instanțelor de judecată, dublată de focalizarea pe recuperarea prejudiciilor”, dublarea măsurilor punitive pentru infracțiunile de corupție de măsuri preventive, „cum sunt creșterea transparenței si reducerea birocrației”, ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
4. „Dialogul, comunicarea și cooperarea” cu Comisia Europeană în cadrul  Mecanismului de Cooperare și Verificare ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
5.”Independența financiară a instanțelor”, în condițiile în care, în mod absurd astăzi, puterea judecatorească, independentă potrivit Constituției, nu iși gestionează independent bugetul, in timp de Ministerul Public, IJ, CSM si ICCJ o fac, ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
6. Numirea in funcțiile de conducere la vârful parchetelor printr-o procedură transparentă, care să asigure egalitate de șanse candidaților și să permită selectarea în asemenea funcții a celor mai buni procurori, ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
7. Dacă logistica și infrastructura instanțelor și parchetelor ar fi fost optimizată cu cerințele unei Justiții performante, acest obiectiv ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
8. Digitalizarea instanțelor prin implementarea accesului părților la dosarul electronic în toate instanțele, ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
9. Dacă Ministerul Justiției ar fi devenit un model de bune practici in materia accesului la informații de interes public, acest lucru ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
10. Actualizarea statutului personalului auxiliar din instanțe și parchete ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
11. Verificarea și aducerea la cunoștința publicului a stadiului procedurilor privind inventarierea și declasificarea arhivei SIPA și, în funcție de concluziile verificărilor, găsirea unor soluții la problema spinoasă a arhivei, soluții  discutate și stabilite în comun cu CSM, ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
12. Studierea justiției comuniste si deschiderea arhivelor Ministerului Justiției ar fi destructurat justiția,  ar fi oprit lupta anticorupție și ar fi baronizat total România?
Cred că Președintele Iohannis este dator să răspundă celor 12 întrebări nu numai „cetățeanului român Dana-Cristina Gârbovan”.
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cum ajuns aici?


Înregistrările video în care un procuror „atinge ușor și ia în brațe”, după propria declarație, un copil în vârstă de 8 ani, în cadrul unei percheziții domiciliare, după care   l-a „predat” tatălui adoptiv, potrivit  aceleiași declarații, a revoltat mulți cetățeni români.

În înregistrări se vede cum copilul plânge și imploră să rămână la familia asistentului maternal, în domiciliul căruia se efectua percheziția, fuge și încearcă să scape de urmărirea procurorului, se pune la pământ și nu vrea să meargă de bună voie cu procurorul.

Până la apariția acestor imagini nu cred că a mai văzut cineva, în vreo filmare sau fotografie, vreun procuror din România „atingând ușor și luând în brațe” nici măcar vreun suspect sau inculpat.

Cum s-a ajuns ca în România, într-o percheziție domiciliară încuviințată de judecător „în vederea strângerii probelor” cu privire la infracțiunile cercetate, iar în mandat a fost consemnat că „La adresa unde urmează a se efectua percheziția se presupune că se găsesc bunuri sau înscrisuri cu valoare probatorie în cauză”, un copil în vârstă de 8 ani să fie „predat” tatălui adoptiv, de procuror cu mâna proprie, contrar voinței manifeste a copilului?

Pentru a răspunde la această întrebare cred că ar trebui să facem apel la memorie.

Cred că trebuie să ne amintim că pentru încălcarea Constituției României, constatată prin decizie a Curții Constituționale, acțiunea disciplinară declanșată împotriva procurorului respectiv a fost respinsă.

Cred că ar trebui să ne amintim că de la momentul în care au fost dezvăluite publicului Protocoalele Secrete încheiate între instituții din Autoritatea Judecătorească și SRI și de la data la care Curtea Constituțională a constatat că Protocolul Secret încheiat în anul 2009 între Parchetul General și SRI este în întregime neconstituțional, iar cel încheiat în 2016 este parțial neconstituțional, niciun magistrat semnatar al protocoalelor nu a suferit vreo consecință a acestei încălcări grave a Constituției României.

Cred că ar trebui să ne amintim că nici acum nu am aflat cine au fost  procurorii desemnați în echipele mixte formate cu ofițeri SRI și care au fost planurile comune de acțiune în baza Protocoalelor secrete.

Cred că ar trebui să ne amintim că deși legea interzice participarea judecătorilor și procurorilor la manifestări publice cu caracter politic, în mai multe rânduri, un număr  de judecători și procurori au ieșit în stradă și au fost aclamați și aplaudați de grupuri care strigau lozinci politice.

Cred că ar trebui să ne amintim că în numeroase rânduri unii judecători și procurori s-au declarat împotriva modificărilor legislative făcute de Parlamentul României, singura autoritate legiuitoare a țării, prin interviuri, declarații, petiții, memorii, ieșiri în stradă, iar unii au criticat sau au pus la îndoială deciziile Curții Constituționale.

Cred că ar trebui să ne amintim că unele asociații profesionale ale magistraților au trimis  memorii pe la toate organismele europene, criticând modificările aduse nu numai celor trei legi ale Justiției, dar și modificările aduse Codului Penal și Codului de Procedură penală, pentru ca, mai apoi, după ce s-a luat act de aceste critici, să fie invocate propriile argumente ca fiind opinii ale acestor organisme, pentru a face  presiuni asupra Guvernului și Parlamentului României de a renunța la modificări.

Când Constituția României, separația puterilor în stat, legile și deciziile Curții Constituționale devin fără valoare pentru un judecător sau procuror, iar această conduită este tolerată, cât mai lipsește până când judecătorul și procurorul își face propria lege?

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

De ce nu e România stat de drept?!!


 

Nu este România stat de drept pentru că un procuror român nu scoate imediat de sub urmărire penală o persoană,  la simpla manifestare a îngrijorării ori cererea expresă a vreunui oficial european sau a vreunui ambasador acreditat la Bucureşti?

Nu este România stat de drept pentru că nu i se acordă unei persoane imunitate penală, deşi legea nu prevede această imunitate?

Nu este România stat de drept pentru că în Constituţia României se prevede că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii?

Nu este România stat de drept pentru că procurorii din Secţia pentru investigaţia infracţiunilor din Justiţie sunt numiţi prin concurs de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au vechime de cel puţin  18 ani în funcţia de procuror şi  cel puţin grad profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel?

Nu este România stat de drept pentru că procurorul şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit prin concurs, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, fără absolut nicio implicare a Ministrului Justiţiei sau Preşedintelui României?

A fost România stat de drept în perioada în care judecătorii puteau şi au fost cercetaţi de procurori numiţi în DNA pe criterii lipsite de transparenţă, prin interviu dat în faţa Procurorului şef (numit de Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei),  indiferent de gradul profesional avut şi cu o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror?

A fost România stat de drept în perioada în care procurorii DNA au cercetat judecători exclusiv pentru raţionamentele juridice din hotărârile pronunţate, exercitând un veritabil control de legalitate şi temeinicie, deşi acest control putea fi exercitat doar de instanţele de judecată constituite din judecători, în cadrul căilor ordinare şi extraordinare de atac?

A fost România stat de drept în perioada în care funcţia de Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost îndeplinită de un fost procuror comunist?

A fost România stat de drept în perioada în care judecătorul care îndeplinea funcţia de Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie declara că este partener de nădejde al procurorilor?

A fost România stat de drept în perioada în care au fost în vigoare Protocoale secrete încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul General  ori între Serviciul Român de Informaţii, Parchetul General şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie?

Şi lista întrebărilor retorice ar putea continua!

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nu ne mai daţi lecţii!


Aşadar, domnule judecător Danileţ, dacă voiaţi să mergeţi la Bruxelles în calitate pe persoană fizică, turist sau prieten al unor europarlamentari, de ce a trebuit să spuneţi presei, pe când vă aflaţi, în calitate de judecător, la protestul din faţa Tribunalului Cluj, că „Am format o delegatie de 30 de judecatori si procurori care va pleca la Bruxelles, pe data de 4 aprilie, vom fi in fata Comisiei Europene pentru a protesta si acolo si pentru a intra la domnul Timmermans si la comisarul pe Justitie. Cred ca este cazul sa vorbim noi insine cu Bruxelles-ul, am vazut ca ministrul Justitiei vorbeste prin scrisori, noi ne vom duce personal acolo”!
Cine v-a mandatat să „formaţi delegaţia” şi cine a mandatat „delegaţia” să meargă la Bruxelles să vorbiţi cu domnul Timmermans şi comisarul pe Justiţie?
Sunteţi cumva Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, iar „delegaţia de 30” este Plenul Consiliului?
Sunteţi persoana cea mai puţin în măsură să vorbească în numele judecătorilor din România!
Aţi fost revocat din funcţia de membru al CSM prin votul judecătorilor care iniţial v-au ales şi v-aţi prins cu dinţii de scaun, invocând o excepţie de neconstituţionalitate a unui text de lege al cărui iniţiator aţi fost, pe vremea când îndeplineaţi funcţia de consilier personal al ministrului Monica Macovei.
Mesajele dvs. de justificare sunt insultătoare de-a dreptul!
Nu ne mai daţi lecţii de bună purtare!

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Justiţie şi politică


Justiţia trebuie să fie imparţială şi independentă, spre deosebire de politică, care este partizană.

Epuizând argumentele care se referă de buna administrare a ţării şi la viziunile evident diferite privind binele comun şi direcţia în care trebuie să se îndrepte România, politicienii încearcă să folosească  Justiţia atât ca unealtă împotriva adversarilor, dar şi ca instrument de capitalizare a simpatiei electorale.

Atunci când o hotărâre a Justiţiei este pe plac,  este  îndelung lăudată, iar atunci când nu le este pe plac, devine opera adversarilor politici.

Dar aplauzele sau sudalmele nu se opresc la hotărârile judecătoreşti ori măsurile luate de procurori, ci merg până la Consiliul Superior al Magistraturii. Orice măsură, hotărâre, comunicat, întâlnire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este interpretată în cheie politică. Neapărat unii membri sunt într-o tabără, iar alţii într-alta. Se inventează rudenii, proprietăţi, prietenii, conexiuni doar pentru da o aparenţă de implicare politică judecătorilor şi procurorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Încercarea politicului de a amesteca Justiţia în campania electorală perpetuă în care se află România, pare că are succes la nivelul discursului public al unor judecători şi procurori, mai ales după îndemnul explicit al Președintelui României făcut în ședința Plenului CSM din ianuarie 2017, prin care li s-a cerut judecătorilor și procurorilor : „Fiţi mai vocali, sunt politicieni care au impresia că dacă nu spuneţi nimic, înseamnă că nu s-a întâmplat nimic.”

Interviuri, scrisori, apeluri, broșuri, memorii ale unor judecători şi procurori, ce clamează „amestecul politicului în justiţie prin intervenţii legislative”, nu se deosebesc prea mult de discursul oamenilor politici. Rigoarea şi argumentele juridice sunt înlocuite cu fraze populiste, acuzaţii generale, metafore, hiperbole, sloganuri, demagogie.

Ba chiar mai nou, unii judecători şi procurori au început să iasă în stradă, cu pancarte şi fluturând fraze lozincarde. Unii anunţă chiar că au organizat o excursie de protest la Bruxelles, unde intenţionează să stea în faţa sediului Comisiei UE, până ce un oficial, evident om politic,  va binevoi să îi primească.

Sigur toată această sforţare a unor judecători şi procurori de a apăra declarativ independenţa judecătorilor și statutul procurorilor, ca fundament al statului de drept, fără să existe niciun argument că acestea sunt în pericol,  fiind mai degrabă o frică a unora de a răspunde pentru abuzuri, va fi folosită intens în lupta politică! Cel mai probabil vom vedea europarlamentari fotografiaţi alături de magistraţii protestatari.

Dar cui îi mai pasă? Sunt deja peste 2 ani de când unii judecători şi procurori au coborât în arenă. Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor interzice acestora să participe la manifestări cu caracter politic, ar zice unii, dar alţii ar susţine că aceeaşi lege nu interzice „organizarea” acestor manifestări, care este perfect legală, pentru că şi judecătorii şi procurorii au dreptul la liberă exprimare.

Toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă politicienilor li s-ar fi cerut, cu mulţi ani în urmă, cel puţin de prin 2006, sau măcar în 2017, după discursul Președintelui în Plenul CSM, să respecte neimplicarea autorităţii judecătoreşti în  lupta politică, luptă care  nu trebuie dusă cu bâta Justiţiei, prin plângeri penale făcute împotriva adversarilor  şi nici prin justificarea neputinţelor proprii aruncând anatema că Justiţia este controlată de politic.

Cred că nu este târziu nici acum pentru actualul Consiliu Superior al Magistraturii să-şi ia în serios rolul de garant al independenţei Justiţiei, sancționând atât derapajele oamenilor politici și presei, care încearcă să transforme judecătorii și procurorii în combatanți în arena politică, dar și celor care s-au lăsat antrenați într-o luptă care nu le aparține.

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu