Nu mai pot de-atâta plagiat


Cică în concluziile unui raport de control s-ar fi copiat (plagiat) un paragraf din „lucrări de management”.
Dincolo de faptul ca nu poți pretinde că cineva este plagiator fără să indici titlul și autorul din care s-a plagiat, iar concluziile unui raport de control au valoare doar dacă sunt precedate de constatări faptice dovedite, cred că această faptă, dacă există, este infinit mai puțin gravă decât aceea prin care obții, spre exemplul pur teoretic, titlul de doctor într-un anume domeniu științific, titlu care este însoțit și de avantaje patrimoniale (spor de doctorat acordat la salariul de bază).
Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cum te poți ascunde după un slogan


Aș vrea să înțeleg, poate ne lămuresc membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de ce nu s-a votat pentru aviz pozitiv cu observații și care dispoziții din proiectul trimis spre avizare, asupra cărora s-au formulat observații, ar încalca independența Justiției?
Numirea procurorilor, în funcțiile de conducere la vârful parchetelor, de către Secția de procurori a CSM, ar încălca „independența” procurorilor?
Daca Inspecția Judiciară ar fi o instituție autonomă, s-ar încălca indepedența justiției?
Separarea celor 2 secții ale Consiliului Superior al Magistraturii, în ce priveste cariera judecătorilor și procurorilor, ar încălca independența Justiției?
Dacă promovarea judecătorilor la Inalta Curte de Casație și Justiție ar fi hotarată numai de Secția pentru judecători, aceasta ar reprezenta o încălcare a independenței Justiției?
Dacă numirea judecătorilor la Inalta Curte de Casație și Justiție s-ar face numai din rândul judecătorilor, nu și din rândul procurorilor, aceasta ar insemna o încălcare a independenței Justiției?
Dacă s-ar crea o direcție sau serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, formată din procurori cu grad corespunzator si vechime de peste 18 ani vechime in magistratură, care să cerceteze infracțiunile comise de judecători și procurori, după modelul de succes al DNA, ar reprezenta o încălcare a independenței Justiției?
Dacă recrutarea procurorilor în cadrul DNA s-ar face prin concurs și nu prin interviu secret, din rândul procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curtea de apel și 18 ani vechime în magistratură, aceasta ar reprezenta o încălcare a independenței Justiției?

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Decredibilizarea actului de Justiţie înfăptuit de judecători


Potrivit art. 126 alin. 1 din Constituția României  „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti  stabilite de lege”. Totodată alin. 5 al aceluiași articol prevede că „Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare”

Concluzia amară a unui articol din presa de ieri ar fi că actul de Justiţie înfăptuit de judecători este decredibilizat prin supunerea la judecata  anticipată a publicului larg.
Cum mai poate crede un cetăţean de rând că o persoană este nevinovată, aşa cum  a  hotărât judecătorul, dacă el a fost prezentat ca „vinovat” din chiar momentul chemării pentru prima dată la Parchet?

Emiterea unor comunicate de presă ample, în care sunt descrise în amănunt fapte şi situaţii prezentate ca fiind „penale”, puse în sarcina unor persoane nominalizate, deşi urmărirea penală este abia la început, iar administrarea probatoriului este departe de a se fi epuizat, scurgerea în presă a unor informaţii din dosarul aflat în fază nepublică ori prezentarea, cu aparenţă de certitudine, a unor prejudicii necalculate de vreun expert evaluator independent, stârnesc un val de discuţii şi emoţii în societate, dar şi luări de poziţie ale unor persoane cu funcţii importante în  Stat, care întăresc convingerea publicului asupra vinovăţiei celui cercetat.

Discuţiile, dezbaterile şi luările de poziţie din presa scrisă, televizată sau on-line, ori în cea de pe conturile de socializare ajung adesea la concluzia că nici nu trebuie vreo dovadă de vinovăţie şi nici nu e nevoie ca fapta să poată fi încadrată într-o dispoziţie din legea penală, vinovăţia rezultă implicit din apartenenţa la o anumită regiune geografică, categorie socială, profesională ori politică. Cât despre cei care îndrăznesc să afirme că ar trebui respectată prezumția de nevinovăție, sunt catalogați imediat drept: complici, simpatizanți ai categoriei din care face parte acuzatul sau infractori încă nedovediți („se simt cu musca pe căciulă”).

Toate acestea nu dau nicio şansă celui acuzat la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, deși art. 23 alin. 11 din Constituția României prevede expres că „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este  considerată nevinovată”,  dar nici judecătorului, care pronunţă o hotărâre de achitare, de a i se respecta cu adevărat hotărârea.

Persoana achitată rămâne cu eticheta stigmatizantă de „penal”, iar judecătorul care pronunţă o hotărâre de achitare devine la rândul său subiectul suspiciunii publicului larg.

În aceste condiţii pare legitimă întrebarea: România, aşa cum arată ea astăzi, o ţară în care prezumția de nevinovăție a rămas o simplă sintagmă teoretică, înlocuită în fapt cu prezumția de vinovăție, iar mitingurile şi discursul public nu promovează necesitatea apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale,  ci restrângerea acestora, poate fi considerată un stat de drept?

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Guvernul vinde blana ursului din pădure


 

La plecarea în concediu (pentru 3 săptămâni) aveam speranța legitimă, întemeiată pe legea în vigoare, că după o viață petrecută în instanță, inclusiv în we și în vacanța judecătorească,  voi beneficia de pensia de serviciu, la împlinirea celor 25 de ani vechime în magistratură.

La nici două săptămâni mai târziu, constat cu profundă dezamăgire că Guvernul Tudose intenționează să își bată joc de mine și de colegii mei, modificând atât condițiile de acordare a pensiei de serviciu cât și cuantumul acesteia.

Când am intrat în magistratură, în 1998,  Legea 92/1992 privind organizarea judecătorească prevedea pentru magistrați o serie de garanții de independență, inclusiv din punct de vedere material.

Garanțiile de independență materială au fost rând pe rând reduse sau eliminate de guvernările trecute.

Astfel o  parte din sporuri au fost eliminate iar orele suplimentare nu a fost plătite niciodată, nici măcar pentru judecătorii din penal care stau până târziu în noapte, ori sâmbăta și duminica, pentru soluționarea cererilor de măsuri preventive și încuviințarea unor acte de urmărire penală.

Dreptul la  asistență medicală gratuită, medicamente și orteze a devenit unul cu plata contribuției la asigurările de sănătate,  cu decontarea costului acestora prin bunăvoința Ministerului Justiției, după luni de zile de la depunerea cererii de decontare.

Soții și copii minori în întreținere nu mai beneficiază de această așa-zisă gratuitate.

Dreptul la decontarea a 12 călătorii dus – întors s-a redus la 6 și apoi la 3.

Niciun magistrat nu a beneficiat vreodată de „asigurare realizată din fonduri bugetare, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, în limita veniturilor pentru 15 ani de activitate”.

Indemnizația acordată  la pensionare sau la eliberarea din funcție din motive neimputabile, după 20 de ani de magistratură, a fost eliminată.

Casa de credit pentru magistrați nu a fost înființată niciodată. Sprijinul tinerilor magistrați pentru achiyiționarea unei locuințe proprietate personală în localitatea în care îți desfășoară activitatea nu s-a materializat niciodată.

De ani de zile niciun magistrat nu a mai fost decorat cu medalia „Meritul judiciar”, chiar fără vreun beneficiu material, ca distincție pur simbolică cum este reglementată în prezent în Legea 303/2004.

Guvernul Tudose pare hotărât să-mi ia și acest drept, mie și colegilor mei formați ca magistrați după 1989, deși de această pensie au beneficiat și beneficiază magistrați intrați în magistratură în regimul trecut.

Susținerile guvernamentale, că persoanele care se vor pensiona după intrarea în vigoare a OUG privind modificarea unor acte normative din domeniul pensiilor vor beneficia practic de același nivel al pensiei ca și pensiile în plată, deoarece baza de calcul va fi mai mare urmare a  majorărilor salariale prevăzute de la 1 ianuarie 2018, nu au nici un suport real.

Guvernul Tudose vinde blana ursului din pădure. Dacă Guvernul a ajuns acum, în august 2017, la concluzia că bugetul de stat nu va putea suporta actualizarea pensiilor în plată cu indemnizațiile persoanelor în activitate, cine mai crede că bugetul României va suporta majorarea tuturor salariilor bugetarilor cu 25 % de la 1 ianuarie 2018, concomitent cu reducerea impozitului pe venit la 10 %?

Să nu ne amăgim!  Pensiile de serviciu vor fi reduse drastic pentru magistrații care vor ieși la pensie după 15 septembrie 2017, data preconizată a intrării în vigoare a OUG, iar salariile nu vor fi majorate prea curând.

Dacă s-ar fi dorit corectarea anomaliei obținerii unei pensii mai mari decât veniturile nete din activitate, era suficientă doar o singură dispoziție de modificare a legislației în vigoare, respectiv introducerea unui nou alineat la art. 82 din Legea 303/2004, cu următorul conținut:  „Cuantumul pensiei de serviciu nu poate depăși venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării” .

Dincolo de faptul că Guvernul Tudose nesocotește speranța legitimă a unui magistrat, cu vechime considerabilă, la obținerea unei pensii de serviciu prevăzută de lege din chiar prima zi de carieră, pentru care a muncit an de an tot mai mult, fără we și concediu de odihnă, această măsură absurdă va conduce la bulversarea instanțelor și parchetelor, în special a Tribunalelor, instanțele cele mai aglomerate din România.

Un judecător de Tribunal va trebui să intre cu sute de dosare în ședințele de judecată, pentru a acoperi golul creat prin pensionarea intempestivă a colegilor care îndeplineau condițiile de pensionare, dar optaseră să mai rămână în activitate, și doar o minte încâlcită poate aprecia că această măsură va duce la menținerea calității actului de justitie, că  „Justitia la secundă” (atât va avea judecătorul să studieze dosarele) va fi un mare câștig al statului democratic, iar justitiabilii vor avea dreptul la un proces echitabil in realitate, nu scris doar in Constituție și lege!

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Precizări la cererea trimisă Consiliului Superior al Magistraturii


Referitor pct. 26 de pe Ordinea de zi a şedinţei Plenului CSM din 02.02.2017

Doamnă Preşedinte,

         Subsemnata Axinte Lăcrămioara, judecător în cadrul Tribunalului Botoşani, preşedinte al Secţiei a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, referitor la punctul 26 de pe ordinea de zi a şedinţei Plenului CSM din data de 2 februarie 2017, având în vedere propunerea din Nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare nr. 1914/2017 de a se trimite Consiliului Suprem de Apărare a Ţării declaraţiile date de judecători, procurori şi personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, precizez că eu am cerut Consiliului Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 133 alin. 1 din Constituţia României şi de art. 30 alin. 3 din Legea 317/2004, să dispună efectuarea verificărilor necesare pentru clarificarea sub toate aspectele şi în condiţii de totală transparenţă a existenţei  (sau nu) a unor informatori, colaboratori sau ofiţeri acoperiţi ai serviciilor de informaţii în instanţe şi parchete, dar şi a implicării Serviciului Român de Informaţii în instrumentarea unor dosare penale, verificări care trebuie făcute prin intermediul Inspecţiei Judiciare.

         Astfel, art. 7 alin .1 din Legea 303/2004 prevede că Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.”, iar alin. (4) prevede că “Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de judecător sau procuror.”

         Aşadar, în contextul afirmaţiilor publice ale generalului Dumitru Dumbravă, a recunoaşterilor publice făcute de Directorul SRI Eduard Hellvig, de domnul Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna Procuror Şef Laura Codruţa Kovesi, dar şi a dezvăluirii unor posibile implicaţii ale SRI în instrumentarea unor cauze penale, aşa cum am arătat în cerere, este necesar ca Inspecţia Judiciară să verifice:

  • cine a semnat Protocolul dintre Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii în anul 2009;
  • care a fost conţinutul acestui protocol;
  • dacă prin semnarea acestui Protocol au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea 304/2004;
  • modul de constituire a aşa ziselor “echipe operative mixte” Parchet-SRI;
  • care a fost componenţa acestor echipe operative mixte;
  • care au fost atribuţiile fiecărui membru al echipei;
  • dacă desfăşurarea atribuţiilor a necesitat, sau nu, deplasarea şi prezenţa procurorilor la sediile Serviciului Român de Informaţii ori a ofiţerilor SRI la sediile parchetelor;
  • dacă membrii echipelor, cărora li se aplica interdicţia prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 303/2004, au respectat sau nu această interdicţie;
  • dacă activităţile întreprinse de angajaţii SRI în cadrul echipelor operative mixte s-au încadrat sau nu în sfera actelor de cercetare şi urmărire penală;
  • dacă asemenea protocoale au fost semnate şi la nivelul unor instanţe de judecată;
  • cum a fost “menţinut interesul/atenţia” asupra dosarelor penale, după ce au fost trimise în judecată, până la soluţionarea definitivă a acestora;
  • cum s-au realizat urmărirea şi supravegherea judecătorilor şi procurorilor, în vederea identificării unor “anomalii în sistem”, şi cum s-a realizat investigarea operativă a acestor “anomalii”, activităţi despre care a vorbit public domnul general Dumbravă.

     Menţionez că ar fi absurd să credem că Serviciul Român de Informaţii îşi va deconspira informatorii, colaboratorii sau ofiţerii acoperiţi, dar, în clarificarea tuturor acestor aspecte, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară pot cere sprijinul Comisiei Parlamentare pentru controlul activităţii SRI, pentru a afla anumite detalii referitor la activităţile desfăşurate de Serviciul Român de Informaţii, evident detalii care pot fi aduse la cunoştinţă publică, dar care altfel nu pot fi obţinute, întrucât SRI nu se subordonează Consiliului Superior al Magistraturii şi nu are obligaţia de a prezenta acestuia datele şi documentele relevante.

     31.01.2017

Doamnei Preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cererea trimisă astăzi pe mail la Consiliul Superior al Magistraturii


Doamnă Preşedinte,

            Subsemnata Axinte Lăcrămioara, judecător în cadrul Tribunalului Botoşani, preşedinte al Secţiei a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 133 alin. 1 din Constituţia României şi art. 30 alin. 3 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, vă rog să dispuneţi efectuarea verificărilor necesare pentru clarificarea sub toate aspectele şi în condiţii de totală transparenţă a existenţei  (sau nu) a unor informatori, colaboratori sau ofiţeri acoperiţi ai serviciilor de informaţii în instanţe şi parchete, dar şi a implicării Serviciului Român de Informaţii în instrumentarea unor dosare penale.

            Astfel, într-un interviu publicat pe juridice.ro la data de 30.05.2015, domnul general Dumitru Dumbravă, directorul Direcţiei Juridice din cadrul SRI, a declarat următoarele:  “dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.

            Din aceste fragment rezultă că SRI se implică în instrumentarea dosarelor penale până la trimiterea în judecată şi “urmăreşte” ce se întâmplă cu dosarele penale după  ce acestea ajung în instanţe, probabil cu ajutorul informatorilor şi colaboratorilor.

            De asemenea, în acelaşi interviu domnul general Dumitru Dumbravă a mai afirmat că: “Realitatea este că, în foarte puţine cazuri de corupţie în sistemul judiciar, SRI pleacă de la un anumit magistrat corupt. Am spune mai degrabă că, aplecându-ne asupra fenomenului, am determinat analitic câteva pattern-uri infracţionale care apar ca nişte anomalii în sistem. Acestea fac obiectul efortului nostru investigativ, iar schemele infracţionale sunt apoi decriptate pas cu pas, identificând actorii şi partiturile jucate de aceştia, fie că este vorba de poliţişti, de procurori, judecători şi, de ce nu, SRI-işti.”

            Din acest fragment rezultă că SRI asigură o urmărire informativă a tuturor judecătorilor şi procurorilor, probabil cu ajutorul informatorilor şi colaboratorilor, apoi când în urma analizării informaţiilor primite se trage concluzia că apar “nişte anomalii în sistem”, unii judecători şi procurori sunt supuşi investigării informative, probabil de către ofiţeri acoperiţi. Toate aceste activităţi se desfăşoară, aşa cum a declarat domnul general, fără să se pornească de la informaţii, aparent credibile, referitor la suspiciunea că un anumit magistrat ar fi corupt.,

            La şedinţa de bilanţ DNA, din 25 februarie 2016, Directorul SRI Eduard Hellvig a declarat “SRI alocă resurse umane, resurse procedurale şi tehnologice de cel mai înalt nivel în cooperarea cu DNA. Asta se poate traduce în sute de echipe operative comune, care reprezintă un parteneriat interinstituţional de succes.”

            Declaraţia este publicată pe site-ul SRI, la adresa https://www.sri.ro/fisiere/discursuriinterviuri/Discurs_DNA.pdf , dar a fost preluată şi de presă     https://www.youtube.com/watch?v=zkiWJ4Iiq8s  (de la minutul 1:06).

            Aşadar, directorul SRI confirmă şi clarifică afirmaţiile anterioare ale generalului Dumitru Dumbravă, în sensul că au existat în trecut şi  existau încă, la data de 25 februarie 2016, echipe operative mixte, formate probabil din procurori şi lucrători SRI.

            Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, în faţa membrilor CSM şi a reprezentanţilor organizaţiilor profesionale ale magistraţilor, la data de 18 ianuarie 2017,  a recunoscut existenţa unui Protocol încheiat între Ministerul Public şi SRI, pe care l-ar fi găsit când a fost numit în funcţie (28 aprilie 2016) : ”A existat un protocol in care se discuta despre echipe operative intre Ministerul Public si serviciile de informatii, insa eu mereu mi-am pus urmatoarea problema: acest protocol nu exista, eu nu mi l-am insusit si nu mergem inainte cu astfel de inginerii, sa zic asa, pentru ca ele nu se gasesc in Codul de procedura penala,.”

             Înregistrarea audio este disponibilă la următoarea adresă http://www.luju.ro/magistrati/parchete/planul-de-fabricare-a-dosarelor-vizionati-uluitoarea-recunoastere-a-lui-augustin-lazar-despre-actul-de-infiintare-a-politiei-politice-protocolul-dintre-servicii-si-parchete-a-fost-anulat-de-procurorul-general-este-adevarat-ca-a-existat-un-protocol-care-nu

            Doamna Procuror şef DNA, Laura Codruţa Koveşi a recunoscut de asemenea, într-un interviu  din 20 ianuarie 2017,  existenţa acestui Protocol, despre care a afirmat că ar fi unul obişnuit, cum s-ar fi încheiat şi cu alte instituţii publice. http://m.ziare.com/laura-codruta-kovesi/kovesi-a-existat-protocol-nu-doar-cu-sri-ci-cu-mult-mai-multe-institutii-vezi-si-reactia-parchetului-general-1450800-font1

            Totodată, în spaţiul public au apărut o serie de dezvăluiri privind implicarea SRI în instrumentarea unor dosare penale.

            http://www.mediafax.ro/social/video-sebastian-ghita-traian-basescu-stie-cum-au-aranjat-camelia-bogdan-si-florian-coldea-condamnarea-lui-dan-voiculescu-ghita-dosarul-lui-adrian-sarbu-aranjat-pe-adresa-secreta-a-lui-florian-coldea-16047639        http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-21508742-sebastian-ghita-difuzeaza-inregistrari-audio-atribuite-lui-traian-basescu-39-vezi-conversatia-cand-imi-spuneau-luam-mustata-din-complet.htm

            Consider că este în interesul înlăturării suspiciunilor şi clarificării afirmaţiilor apărute în spaţiul public, privind imixtiunea SRI în actul de justiţie, să dispuneţi efectuarea de verificări complete, în condiţii de totală transparenţă, în ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor de către persoanele din justiţie implicate în echipele operative, în urmărirea” dosarelor până la soluţionarea definitivă, urmărirea şi investigarea operativă a  judecătorilor şi procurorilor.

25.01.2017

Doamnei Preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Doar Guvernul poate aprecia asupra oportunității unei ordonanțe de urgență


Contrar altor opinii din interiorul autorităţii judecătoreşti, exprimate în spațiul public, oportunitatea adoptării unei ordonanțe de urgență este atributul exclusiv al Guvernului.

   Constituția României prevede în art. 115 alin. 4-6 următoarele:

” (4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

    (5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

    (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

Având în vedere că art. 1 alin. 4 din Constituție consacră principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, iar potrivit dispozițiilor constituționale din art. 102 alin.1, art. 126 alin. 1 și 131 alin. 2-3  politica internă a țării este realizată de Guvern, Justiția este înfăptuită de instanțele judecătorești, iar procurorii conduc și supraveghează activitatea de cercetare a poliției judiciare, rezultă că judecătorii  și procurorii nu se pot pronunța asupra oportunității unei ordonanțe de urgență sau a unei legi întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat.

Consiliul Superior al Magistraturii, în avizul pe care urmează să-l dea asupra unui proiect de  ordonanţă de urgenţă, asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, judecătorii şi procurorii, în cadrul procesului de dezbatere publică, trebuie să se pronunţe doar asupra aspectelor ce ţin de constituţionalitate,  conformitatea cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi compatibilitatea cu alte dispoziţii din legi şi ordonanţe în vigoare, nu asupra oportunităţii, pentru că oportunitatea adoptării unei ordonante de urgenţă aparţine doar Guvernului.

Constituie de asemeni o încălcare a principiul separaţiei puterilor în stat fapta unui deputat sau senator, ori membru al guvernului, de a se exprima public, în timpul unui proces nesoluţionat în mod definitiv, asupra necesităţii de a fi condamnată sau achitată o persoană, de a i se aplica o pedeapsă cu închisoare, cu executare sau suspendare, de a fi respinse sau admise anumite acţiuni civile, ori alte asemenea.

Justiţia este înfăptuită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti prevăzute de lege, aşa cum spune Constituţia României în art. 126 alin.1, astfel încâr membrilor celorlalte două puteri le este interzis să se pronunţe public, înainte de a fi soluţionate definitiv,  asupra unor cauze individualizate aflate pe rolul instanţelor sau parchetelor.

În acest moment există o altă problemă, care ține de puterea judecătorească, pe care o apreciez ca deosebit de gravă și care se cere a fi de urgență clarificată de Consiliul Superior al Magistraturii, organism căruia Constituția României i-a dat în atribuție garantarea independenței justiției, respectiv aceea a Protocolului de colaborare încheiat între Parchetul de pe lângă ICCJ și SRI, protocol în baza căruia probabil, potrivit afirmațiilor Directorului SRI Eduard Helvig, s-au înființat „sute de echipe operative mixte”.

Este în interesul înlăturării suspiciunilor și combaterii afirmațiilor apărute în spațiul public, referitoare la imixtiunea SRI în instrumentarea unor dosare penale, să fie făcut public conținutul acestui Protocol, existenţa acestuia fiind recunoscută atât de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, dar şi de Procurorul şef al DNA, despre care doamna procuror șef a declarat că a fost un protocol obişnuit, cum se încheie și cu alte instituții, să se verifice componența și atribuțiile echipelor operative, precum și în ce măsură au fost respectate dispozițiile  Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de către toţi cei implicaţi.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu