Lipsă de logică sau rea credinţă evidentă?


Mi se pare o enormitate lipsită de logică sau una de o rea credinţă evidentă să urli în gura mare că „de astazi orice judecator/ procuror care nu convine puterii, care nu da sentintele potrivite, poate fi anchetat de sectia pentru magistrati, care a devenit stat in stat, fara ca procurorul general sa poata interveni”!
1. Procurorii din  sectia nou înfiinţată pentru investigarea infracţiunilor din justiţie , inclusiv procurorul şef, sunt numiţi in aceste funcţii de către Consiliului Superior al Magistraturii, printr-o procedura transparentă, prevazută de lege.
2. Nu există nicio implicare a puterii politice în procedura de numire a acestor procurori.
3. Nici Ministrul Justiţiei, nici Preşedintele României, nici Senatul, nici Camera Deputaţilor, nici Guvernul României nu au vreo implicare în această numire.
4. Procurorii din Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt încadraţi la aceasta secţie prin concurs, la care au dreptul să se înscrie toţi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 88 indice 5 din Legea 304/ 2004, asa cum a fost modificată prin legea 207/2018.
5. Concursul, la care au dreptul să se înscrie toţi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, constă într-un interviu, transmis în direct şi arhivat pe pagina de internet a CSM, pe care absolut orice locuitor al Planetei Terra, care are acces la internet, îl poate vedea, precum şi într-o evaluare a activităţii profesionale din ultimii 5 ani de activitate şi a unor lucrări profesionale întocmite de candidaţi.
6. Niciun procuror din România nu face parte din vreun partid politic şi evident nici procurorii din această secţie nu sunt membri ai vreunui partid politic.
7. Procurorul şef al acestei secţii a fost numit de Consiliul Superior al Magistraturii prin concurs, la care au avut dreptul să se înscrie toţi procurorii din România care îndeplineau condiţiile prevăzute de lege.
8. Componenţa comisiei de concurs a fost prevăzută de lege la art. 88 indice 3 alin. 2 din Legea 304/2004 (3 membri judecători şi un membru procuror).
9. Toată procedura de numire a procurorilor din aceasta secţie, inclusiv a procurorului sef, este una care garantează deplina independenţă a acestor procurori.
10. Numirea procurorilor în DNA, inclusiv a celor din secţia care a anchetat infracţiunile săvârşite de magistraţi, până în 23 iulie 2018 s-a făcut printr-o procedură netransparentă, prin interviu susţinut în faţa procurorului şef DNA.
11. Procurorul sef DNA (ca de altfel şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), era şi este în continuare numit cu implicarea factorului politic: propus de Ministrul Justiţiei şi numit prin decret al Preşedintelui României.
12. Directia Natională Anticorupţie a fost şi este organizată ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public şi este doar în coordonarea Procurorului General.
13. Niciun act procedural întocmit în trecut de procurorii din cadrul secţiei pentru investigarea magistraţilor din cadrul DNA nu putea fi verificat de Procurorul General.

În concluzie, ca judecător în funcţie, declar că am deplină încredere că procurorii din noua secţie pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi vor îndeplini atribuţiile prevăzute de lege cu imparţialitate, profesionalism şi în condiţii de totală independenţă faţă de puterea politică!

 

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Odios și descalificant


Forumul Judecătorilor a descoperit apa caldă!
Deşi cunoaşte foarte bine că toţi procurorii, judecătorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti, care sunt detasati sau delegati in alta localitate decat cea de domiciliu, beneficiaza, pe toata durata delegarii sau detasarii, de diurna in cuantum de 2% din indemnizatia de încadrare brută lunară, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, şi că în această situaţie sunt probabil sute de persoane, în special în cadrul structurilor de parchet, Forumul Judecătorilor a fost interesat doar de indemnizaţiile de delegare ale procurorilor din cadrul Secţiei nou înfiinţate la Pachetul General.
Mi se pare absolut odios și descalificant, pentru o asociaţie profesională, să încerce să arunce oprobriul public asupra unor magistraţi care beneficiază de aceleaşi drepturi, prevăzute de lege, ca şi multe alte zeci de magistraţi, aflaţi cu precădere în structurile de parchet, şi despre care Forumul Judecătorilor până la acest moment nu a avut a spune nimic.
De indemnizaţiile de delegare încasate până în luna octombrie 2018, de unii procurori din structura centrală a DNA, nu s-a interesat Forumul Judecătorilor.
Brusc i s-a trezit interesul la momentul înfiinţării noii secţii pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Indemnizaţia de delegare de 2 % din indemnizaţia de încadrare brută lunară a fost introdusă prin OUG nr. 27/2006, act normativ adoptat în timpul când doamna Monica Macovei era  Ministru al Justiției,  ministru care a și contrasemnat ordonanța.
În acea perioadă domnul judecător Cristi Danileţ era consilier personal al doamnei ministru Macovei și foarte probabil  că a fost și beneficiar al acestei dispoziții, fiind detașat la Ministerul Justiției.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Dovada existenței câmpului tactic?


 

Domnul general Dumitru Dumbravă, șeful Direcției juridice din cadrul Serviciului Român de Informații afirma, în interviul acordat în 30.04.2015 pentru juridice.ro,  „Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. „

O ordonanță de clasare publicată într-un articol publicat pe site-ul Lume Justiției, pare să dovedească existența câmpului tactic în Justiție, despre care a vorbit domnul general.

Pe scurt:

Inculpat trimis în judecată  de DNA în 17 iunie 2015.

După trimiterea în judecată inculpatul face contestație împotriva măsurii preventive și  un judecător admite contestația.

După admiterea contestației, DNA se sesizează din oficiu pentru o presupusă faptă de luare de mită ce ar fi avut drept urmare admiterea contestației.

După sesizarea din oficiu și începerea urmăririi penale în rem, DNA cere unui judecător de drepturi și libertăți luarea unor măsuri de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicațiilor, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, pe momente operative, supravegherea audio-video, în mediul ambiental, pătrunderea în spațiul privat pentru activarea/dezactivarea mijloacelor tehnice, față de judecător și soția acestuia.

Cererea DNA este admisă.

DNA cere prelungirea cu încă 30 de zile a măsurilor de supraveghere și judecătorul de drepturi și libertăți o admite.

Deși nu exista niciun indiciu  că judecătorul a luat mită, dosarul se clasează abia  la  2 ani și 9 luni de la data sesizării din oficiu, în temeiul art. 16 lit. a) Cod de procedură penală (fapta nu există).

Acesta este unul dintre miile de dosare înregistrate la DNA, care privesc judecători și procurori în funcție.

Cred că este absolut obligatoriu ca secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii să dispună ca Inspecția Judiciară să facă verificări pentru a stabili dacă sesizarea din oficiu, solicitarea luării unor  măsuri de supraveghere tehnică față de judecător și întârzierea soluționării dosarului de urmărire penală, în lipsa oricăror indicii că fapta de corupție ar fi existat, n-au avut ca scop intimidarea judecătorului sau poate chiar mai mult.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

E doar „Pohta ce-am pohtit!”?


Într-un comunicat de presă, domnul Președinte Iohannis  a anunțat că a refuzat toate cele 5 propuneri făcute de Ministrul Justiției pentru funcții de conducere din cadrul unor structuri de parchet.

Deși Legea 303/2004 îl obliga pe domnul Președinte să motiveze refuzul, în comunicat a indicat doar  două articole din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv art. 54 alin. (2) și art. 48 alin. (10) și (12), ceea ce este practic echivalent cu o nemotivare.

Speculând însă pe baza articolelor de lege indicate, dacă refuzul s-a bazat pe împrejurarea că nu au fost anexate propunerilor adeverințe emise de CNSAS, care să ateste că fiecare persoană propusă nu ar fi fost lucrător sau colaborator al serviciilor de informații înainte de 1990, cred că Administrația Prezidențială ar trebui să publice în integralitate toate actele anexate propunerilor anterioare, de la data investirii în funcția de Președinte al României, pentru a elimina orice suspiciune de folosire a dublei măsuri în evaluarea legalității propunerilor pe care le-a avut în față de-a lungul mandatului.

Trebuie precizat că toți judecătorii și procurorii născuți înainte de 1970 au fost verificați de CNSAS la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu anul 2005, iar adeverințele care atestă necolaborarea sunt disponibile pe site-ul instituției .

Consiliul Superior al Magistraturii, într-un comunicat publicat astăzi, pare să îl contrazică pe domnul Președinte Iohannis, afirmând că  „la emiterea avizelor au fost avute în vedere toate aspectele de legalitate a procedurii.”. Cu alte cuvinte, Consiliul Superior al Magistraturii nu a identificat nicio nelegalitate în procedura de numire a procurorilor.

Și Parchetul General îl contrazice pe Președintele României!
Toate propunerile făcute de ministrul Justiției, avizate de secția de procurori din cadrul CSM, au fost făcute cu respectarea condițiilor de legalitate. Toate cele cinci doamne procuror au fost verificate anterior și CNSAS-ul atestase prin adeverințele emise că nu au fost lucrători sau colaboratori al Securității.
Prin urmare, invocarea unei așa-zise nelegalități pare că a fost doar un pretext.
Este absolut paradoxal să fie respinse propunerile de numire în funcţii de conducere din cadrul DNA, DIICOT şi PICCJ pe motiv că n-ar exista dovezi de necolaborare cu serviciile, și totodată să se refuze revocarea din funcție a Procurorului General  pentru care există dovada indubitabilă  că a semnat un Protocol secret de cooperare cu SRI.
Cum nu cred că putem specula, cu temei, că ar fi vorba în realitate de o discriminare de gen și nici prin Raportul MCV nu s-a făcut recomandarea să fie abandonată orice procedură de numire a procurorilor în funcțiile de conducere din structurile de parchet,  iar trei dintre propuneri aveau avizul pozitiv al secției pentru procurori din cadrul CSM, este foarte posibil să fie vorba doar de „Pohta ce-am pohtit!”.

 

 

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Dublă măsură, ipocrizie sau altceva?


Au fost dezvăluite publicului Protocoale secrete încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul General, între Serviciul Român de Informaţii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aparent nu e absolut nicio problemă, nici măcar de moralitate, pentru magistraţii semnatari ai acestor protocoale şi, cum s-ar putea altfel, nici pentru membrii echipelor mixte.
S-a dovedit printr-o hotărâre judecătorească definitivă că fapta, pentru care persoanei ce ocupa cea mai înaltă funcţie din Ministerul Public i s-a deschis dosar penal, nu exista.  Din cauza acestui dosar penal ocupantul funcţiei a fost determinat să-şi dea demisia. Aparent nu e absolut nicio problemă, nici măcar de moralitate, pentru cei care au deschis dosarul şi i-au forţat demisia.
Au apărut în spaţiul public informaţii, cu grad mare de certitudine, că un ministru tehnocrat al Justiţiei a propus  Preşedintelui României spre numire, în funcţii importante din autoritatea judecătorească, chiar persoane care au avut legătură (profesională) cu trecutul Preşedintelui. Propunerile  şi numirile par a fi  apreciate în regulă, nu e absolut nicio problemă, nici măcar de moralitate, şi  nimeni nu pune la îndoială independenţa  procurorilor numiţi,  mult clamată şi apărată de CSM.
Au apărut în spaţiul public informaţii, cu grad mare de certitudine, că dosarul de candidatură al uneia dintre persoanele numite în aceste funcţii ar fi fost incomplet, cu cel puţin o lucrare relevantă întocmită de altă persoană, iar în proiectul de management ar fi preluat o parte din măsurile propuse de predecesorul în funcţie. Aparent nu e nicio problemă, nici măcar de moralitate.
Nici un judecător şi nici o asociaţie profesională a judecătorilor sau procurorilor nu iniţiază vreo petiţie de revoltă,  nu se stâng semnături de la procurori, judecători sau auditori de justiţie pentru verificarea faptelor dezvăluite şi urmărilor acestora asupra independenţei Justiţiei.
Nu se dau interviuri indignate şi de condamnare.
Nu se cheamă în ajutor Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, organizaţiile neguvernamentale şi pe toţi cetăţenii României.
Niciun judecător, procuror sau auditor de justiţie  nu iese pe treptele vreunei Curţi de apel  la un „protest pentru” verificare (desigur).
Cu toate acestea, pentru susţinerea unor procurori cu funcţii înalte, împotriva cărora s-a  declanşat, în baza legii, procedura de revocare,  s-au iniţiat şi scris  petiţii, proclamaţii, scrisori şi memorii, s-au strâns semnături  laolaltă de la procurori, judecători şi auditori de justiţie,  s-au chemat în ajutor: Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, organizaţiile neguvernamentale şi toţi cetăţenii României, susţinându-se că este încălcată independenţa Justiţiei.
Împotriva unor proiecte de lege, adoptate  în baza atributului exclusiv al Parlamentului  de a legifera, s-au iniţiat şi scris  petiţii, proclamaţii, scrisori şi memorii, s-au strâns semnături  laolaltă de la procurori, judecători şi auditori de justiţie,  s-au chemat în ajutor: Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană, Curtea Constituţională, organizaţiile neguvernamentale şi toţi cetăţenii României, susţinându-se că se încalcă independenţa Justiţiei şi va avea de suferit lupta împotriva corupţiei.
O fi dublă măsură, ipocrizie sau altceva?
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Opinie pe lângă subiect?


Comisia de la Veneţia nu a înţeles că pensionarea judecătorilor şi procurorilor înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, cu o vechime în magistratură de 25 de ani, dar şi pensionarea la 60 de ani cu o vechime în magistratură de cel puţin 20 de ani, exista în Legea 303/2004 încă din 2007, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. Nr. 100 din 4 octombrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei.

Aşadar ceea ce spune Comisia că ar reprezenta „Noul mecanism de pensionare anticipată”, este în vigoare de 11 ani!

Traducerea din Opinia Comisiei:

„151. Noul mecanism de pensionare anticipată a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţilor-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalului de specialitate juridică asimilat (articolele 82 și 83 din Legea nr.303/2004 modificate) permit pensionarea la vârsta de 60 de ani, pentru o vechime de 25 de ani și chiar pentru o vechime între 20 și 25 cu o pensie ușor mai mică. Propunerea pare să răspundă unei cereri concrete din partea magistraților, susținuți de Consiliul Superior al Magistraturii, deși nu pare să fi fost precedată de o evaluare a impactului său asupra structurii de personal a instanțelor și parchetelor.”

Textu  din OUG nr. 100/2007:

„ART. I
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

6. Articolul 82 se modifică şi va avea următorul cuprins:

ART. 82
(1) Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
(2) Judecătorii şi procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător şi procuror.
(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură.”

Textul art. 82 în vigoare până la modificarea adusă prin Legea nr. 242/2018:

„ART. 82
(1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
(2) *) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.
#M6
(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură.”

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Uite Protocolul! Nu e Protocolul!


          Ce au spus, până în prezent,  autorităţile semnatare despre Protocoalele de cooperare dintre SRI şi Parchetul de pe lângă ICCJ:

     A existat un singur protocol, dar s-au semnat 3: unul in 2009 (secret) şi 2 în decembrie 2016 (unul secret si unul nesecret).

        În ianuarie 2017 nu mai exista niciun protocol, dar pare că toate s-au denunţat în februarie 2017 sau martie 2017.

           Protocolulul secret din 2009 şi-a încetat efectele la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 (14 martie 2016), dar a fost „abrogat” în 8 decembrie 2016.

          Protocolul secret din 2016 nu a produs niciun efect, dar practica lucrului după protocoale s-a oprit în februarie 2017 şi efectele sale au încetat la 13.03.2017.

        Deşi Protocolul secret din 2016 s-a denunţat în 2017, în corespondenţa oficială a Parchetului de pe lângă ICCJ din martie şi aprilie 2018 era consemnat  că  este în vigoare.

  1. Serviciul Român de Informațiicomunicat de presă din 15 septembrie 2017 

„Precizăm încă o dată că a existat un singur Protocol de cooperare cu PICCJ care prevedea, ca domeniu al colaborării, activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor contra securităţii naţionale şi a celor de terorism, precum şi a altor infracţiuni grave, așa cum erau definite în lege.

Obiectivele cooperării erau schimbul de informaţii relevante şi utile, precum şi asigurarea îndeplinirii atribuţiilor ce reveneau PICCJ în vederea punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică”

2. Directorul Serviciului de Informații, Eduard Hellvigdeclarație de presă din 24 august 2018:

„Va reamintesc, că în februarie anul trecut, am denunțat oficial toate acele protocoale controversate, oprind o practică existentă în trecut.

„Imediat, în februarie 2017, am demarat un proces de denunțare a protocoalelor cu parchetele și instituțiile din justiție.

Nu mai există în vigoare nici un protocol care să aibă legătură cu înfăptuirea justiției în România.”

3.   Parchetul de pe lângă ICCJ – Comunicat de presă din 20.01.2017 (referitor doar la Protocolul secret din 2009):

„Protocolul în discuţie şi-a încetat efectele în momentul publicării Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, ce nu mai prevedea posibilitatea ca serviciile de informaţii să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică emise în dosare penale, mai puţin în cele privind infracţiuni de terorism şi contra securităţii naţionale.”

 Comunicat de presă din 25 ianuarie 2017 (referitor la un singur Protocol, cel din 2009):

„Având în vedere continuarea dezbaterilor în spațiul public cu privire la prevederile Protocolului dintre Ministerul Public și Serviciul Român de Informații, Biroul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este împuternicit să facă următoarele precizări:”

Protocolul în discuţie şi-a încetat efectele în momentul publicării Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, ce nu mai prevedea posibilitatea ca serviciile de informaţii să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică emise în dosare penale, cu excepția celor  privind infracţiuni de terorism şi contra securităţii naţionale, pentru care SRI are competență.”

 – comunicat de presă din 24.08.2018

„La data de 08.12.2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație a încheiat 2 protocoale cu Serviciul Român de Informații:

  1. Protocol privind cooperarea pentru stabilirea condițiilor concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor (NESECRET),  publicat pe site-ul Ministerului Public.
  2. Protocol privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin potrivit legii (clasificat secret de stat, nivel SECRET).”

Cu privire la acest protocol arătăm:

  1. Obiectul Protocolului se referă la cooperarea privind infracțiunile contra securității naționale, a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor săvârșite de cadre militare ale Serviciului Român de Informații, sesizarea parchetului cu privire la infracțiunile constatate de S.R.I. și comunicarea de  informații în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind securitatea națională a României, ale Legii nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I. și ale Codului de procedură penală.
  2. Protocolul și-a încetat efectele la 13.03.2017, prin acordul instituțiilor semnatare. La aceeași dată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Serviciului Român de Informații să comunice dacă menține caracterul clasificat al documentului.
  3. La 22.03.2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție  a inițiat demersurile pentru declasificarea protocolului și a solicitat S.R.I. acordul în acest sens.”

4. Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, Augustin Lazăr – Mesaj de presă din 25 august 2018 (referitor la Protocolul din 2016):

„Acest protocol nu și-a produs efectele fiind denunțat la data de 13.03.2017 în contextul dezbaterilor publice privind protocoalele.

De altfel, așa cum s-a arătat, existența protocolului și inițierea demersurilor privind declasificarea acestuia au fost aduse la cunoștința ministrului justiției și de asemenea a Consiliului Superior al Magistraturii printr-o informare realizată la data de 20.03.2018.”

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu