Dovada existenței câmpului tactic?


 

Domnul general Dumitru Dumbravă, șeful Direcției juridice din cadrul Serviciului Român de Informații afirma, în interviul acordat în 30.04.2015 pentru juridice.ro,  „Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. „

O ordonanță de clasare publicată într-un articol publicat pe site-ul Lume Justiției, pare să dovedească existența câmpului tactic în Justiție, despre care a vorbit domnul general.

Pe scurt:

Inculpat trimis în judecată  de DNA în 17 iunie 2015.

După trimiterea în judecată inculpatul face contestație împotriva măsurii preventive și  un judecător admite contestația.

După admiterea contestației, DNA se sesizează din oficiu pentru o presupusă faptă de luare de mită ce ar fi avut drept urmare admiterea contestației.

După sesizarea din oficiu și începerea urmăririi penale în rem, DNA cere unui judecător de drepturi și libertăți luarea unor măsuri de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicațiilor, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, pe momente operative, supravegherea audio-video, în mediul ambiental, pătrunderea în spațiul privat pentru activarea/dezactivarea mijloacelor tehnice, față de judecător și soția acestuia.

Cererea DNA este admisă.

DNA cere prelungirea cu încă 30 de zile a măsurilor de supraveghere și judecătorul de drepturi și libertăți o admite.

Deși nu exista niciun indiciu  că judecătorul a luat mită, dosarul se clasează abia  la  2 ani și 9 luni de la data sesizării din oficiu, în temeiul art. 16 lit. a) Cod de procedură penală (fapta nu există).

Acesta este unul dintre miile de dosare înregistrate la DNA, care privesc judecători și procurori în funcție.

Cred că este absolut obligatoriu ca secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii să dispună ca Inspecția Judiciară să facă verificări pentru a stabili dacă sesizarea din oficiu, solicitarea luării unor  măsuri de supraveghere tehnică față de judecător și întârzierea soluționării dosarului de urmărire penală, în lipsa oricăror indicii că fapta de corupție ar fi existat, n-au avut ca scop intimidarea judecătorului sau poate chiar mai mult.

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s