PENTRU O JUSTIŢIE DE CALITATE, DISCRETĂ, CARE RESPECTĂ DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR ŞI PRINCIPIUL CONSTITUŢIONAL AL SEPARAŢIEI ŞI ECHILIBRULUI PUTERILOR ÎN STAT


 

 I.             Consideraţii introductive

Profund dezamăgită de prestaţia individuală, dar şi colectivă, a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, care în curând îşi vor încheia mandatul, prestaţie pe care am criticat-o, inclusiv prin postări publice, consider că, prin experienţa profesională şi de viaţă pe care o am, prin abilitatea de a identifica problemele  şi puterea de a spune lucrurilor pe nume, pot contribui la schimbări majore în funcţionarea acestei instituţii.

 II.             Principalele obiective urmărite în cazul alegerii ca membru CSM

1.     Calitatea actului de justiţie, obiectiv prioritar al noului Consiliu Superior al Magistraturii

Din păcate, actualul Consiliu Superior al Magistraturii nu a făcut mai nimic pentru creşterea calităţii actului de justiţie. Dimpotrivă, urmărind doar cantitatea şi scurtarea duratei procedurilor, a fost introdus un program de măsurare pur cantitativă a eficienţei, aplicaţia  statisEcris, doar pentru instanţele judecătoreşti, nu şi pentru parchete,  iar în ultimii 2-3 ani a avut loc o  prigoană a judecătorilor, exercitată prin Inspecţia judiciară, în ce priveşte redactarea în termen a hotărârilor judecătoreşti, fără a se lua în considerare  situaţia actuală din instanţele judecătoreşti, pe care Consiliul Superior al Magistraturii ori nu a cunoscut-o, ori a ignorat-o.

Astfel, nu s-a  luat în considerare că rolul instanţelor judecătoreşti a crescut exponenţial în cei 6 ani de mandat, iar odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă judecătorul s-a transformat într-un registrator, verificând tone de documente depuse de părţi, taxe de timbru, proceduri de comunicare, verificare ce îi fragmentează şi scurtează în mod drastic timpul pe care îl poate aloca pregătirii şedinţei de judecată, studiului profesional individual şi redactării hotărârilor judecătoreşti,  obligând judecătorii să stea voluntar peste programul normal de lucru, fără a putea beneficia de plata orelor suplimentare, ori de timp liber corespunzător.

O premisă necesară pentru hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale, cu consecinţa implicită a reducerii situaţiilor de practică judiciară neunitară, este aceea a creşterii duratei de timp pe care o poate aloca judecătorul studiului dosarului înainte de şedinţa de judecată, studiului profesional individual, care implică consultarea doctrinei şi practicii judiciare, dar şi cel în cadrul întâlnirilor profesionale periodice,  precum şi a timpului necesar redactării hotărârilor judecătoreşti în cauzele complexe.

Această premisă s-ar putea realiza prin:

a)                 modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul că grefierii să preia atribuţiile judecătorilor din etapa scrisă, premergătoare fixării primului termen de judecată, cu excepţia verificării regularităţii actului de sesizare şi fixarea primului termen de judecată, care vor rămâne atributul exclusiv al judecătorului;

b)                 modificarea Codului de procedură civilă (CSM-ul urmând să solicite Ministerului Justiţiei să elaboreze un proiect de lege de modificare), în sensul introducerii formularelor standardizate pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia: cererilor de valoare redusă, ordonanţă de plată, evacuare (potrivit Titlului XI din Codul de procedură civilă), încuviinţare executare silită, hotărârile date în baza recunoaşterii pretenţiilor (art. 436 Cod de procedură civilă), respingerea cererilor ca tardive, anulate, inadmisibile, prescrise  or alte asemenea, după modelul cererilor de emitere a somaţiei europene de plată (Regulamentul CE nr. 1896/2006). Aceste formulare ar putea fi completate la rubricile privind: denumirea părţilor, domiciliul sau sediul, data înregistrării, data dosarului prin preluarea automată a datelor din sistemul informatic ECRIS (prin utilizarea unui program creat de informaticieni), iar motivarea în fapt şi în drept să fie redusă la bifarea unor căsuţe din formularul standardizat;

c)                  suplimentarea numărului de grefieri cu studii superioare/absolvenţi de SNG, care să redacteze (parţial)  hotărârile judecătoreşti, până la motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.

Este nejustificat, pe de o parte, ca judecătorul să piardă o mare parte din timpul de lucru exercitând acte tipice de registratură, pentru care nu este necesară o specializare juridică superioară, iar, pe de altă parte, grefieri cu studii superioare juridice  să fie folosiţi pe post de  dactilografi sau operatori de calculator, cum este situaţia actuală din instanţele judecătoreşti, timpul alocat de grefieri introducerii diverselor date în sistemul Ecris fiind mult mai mare decât acela în care îndeplinesc atribuţii specifice funcţiei de grefier.

În ce priveşte indicatorii de performanţă  calculaţi de aplicaţia statisEcris, aceştia sunt doar indicatori cantitativi, măsoară doar numărul de dosare soluţionate, documente finale închise, hotărâri redactate per unitate de timp, una dintre anomalii fiind aceea că rata de soluţionare apare ca având un grad de eficienţă satisfăcător deşi numărul dosarelor soluţionate  într-un interval de timp este mai mare decât stocul iniţial, ca şi când ar fi vreodată posibil ca dosarele să fie soluţionate instantaneu.

Prin introducerea acestei aplicaţii, Consiliul Superior al Magistraturii, în componenţa actuală, a dovedit că este interesat doar de cantitate, de raportări de tip stahanovist, deşi instanţele de judecată nu sunt  linii de fabricaţie automatizate, iar judecătorii nu sunt supraveghetorii unor benzi automate ce transportă dosare, între momentul înregistrării cererii şi până la comunicarea hotărârii.

Interesant este că, deşi judecătorii sunt independenţi, iar procurorii sunt supuşi controlului ierarhic superior, această aplicaţie a fost introdusă doar la instanţele judecătoreşti, ca un “important instrument managerial la dispoziţia conducătorilor de instanţe”, aşa cum se arată în Hotărârea Secţiei pentru judecători nr. 1134 din 21.10.2014.

Consiliul Superior al Magistraturii, în cei 6 ani de mandat, a pierdut contactul cu realitatea, ignorând că fiecare dosar poartă în el o problemă, o suferinţă, o durere, un destin, care nu poate fi rezolvat de un judecător, care primeşte spre soluţionare alte sute sau mii de dosare, cât ai bate din palme.

Justiţia contra-cronometru este o monstruozitate, Constituţia României şi Convenţia europeană a drepturilor omului prevede că  părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor    într-un termen rezonabil, iar rezonabil nu înseamnă rapid, termenul rezonabil raportându-se, aşa cum rezultă şi din jurisprudenţa CEDO, la trei factori pricipali: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi comportamentul autorităţii.

2.     O Justiţie discretă, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt respectate

În ultimii ani ai mandatului actualului CSM, Justiţia a devenit exhibiţionistă, pe ecranul televizoarelor defilând, zi de zi, persoane încătuşate, persoane cercetate penal (ori chiar martori, cu singura “vină” că au fost chemaţi la un anumit Parchet)  au fost supuse judecăţii anticipate a publicului, mai înainte chiar de  a ajunge în faţa unui judecător.

Judecătorii aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii au permis ca un procuror şef al unei direcţii specializate a Parchetului să critice hotărâri judecătoreşti definitive, să-şi expună părerea asupra unor cauze aflate pe rolul instanţelor, să facă presiuni publice directe  asupra judecătorilor ori presiuni indirecte, prin sesizarea Inspecţiei judiciare, pentru ca şi alţi judecători să ia aminte la ce li se poate întâmpla.

Toate aceste manifestări au condus la percepţia eronată atât în societatea românească, dar şi în rândul oficialităţilor străine, că procurorii sunt mai presus decât judecătorii, că Justiţia ar fi înfăptuită de procurori şi nu de instanţele de judecată.

Consider că este absolut necesar şi urgent ca justiţia televizată şi publicitatea arogantă să înceteze, întrucât acest lucru afectează în mod grav dreptul persoanelor la un proces echitabil, iar orice presiune directă şi indirectă asupra judecătorilor, venită chiar din interiorul sistemului, trebuie prompt sancţionată.

3.     Eliminarea inechităţilor în ce priveşte salarizarea

Actualul Consiliu Superior al Magistraturii nu a întreprins absolut nici un demers pentru eliminarea inechităţilor salariale din sistem, atât cele dintre judecătorii  cu acelaşi  grad profesional, aflaţi în aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în magistratură, care nu primesc aceleaşi indemnizaţii, cât şi cele dintre judecători şi procurori.

Este absolut inacceptabil ca judecători cu acelaşi grad profesional, având aceeaşi vechime în muncă şi în magistratură să primească venituri salariale diferite, ori ca judecătorii, care înfăptuiesc  Justiţia prin intermediul instanţelor judecătoreşti, să aibă o salarizare  inferioară procurorilor ale căror acte sunt verificate de judecători.

Pentru eliminarea acestor inechităţi este necesar să se solicite Ministerului Justiţiei să propună Guvernului României elaborarea unui proiect de lege sau a unei ordonanţe de urgenţă.

Consider, de asemenea, că este  absolut nedrept dar şi  nelegal,  ca judecătorii şi grefierii să lucreze peste timpul normal de lucru, fără a li se plăti orele suplimentare, pentru că timp liber corespunzător nu se poate acorda în nici o instanţă, datorita subdimensionări schemelor de personal şi specificul activităţii.

Totodată, este regretabil că pentru personalul din instanţe nu există un sistem de acordare a biletelor de tratament şi odihnă în staţiuni balneoclimaterice, la preţuri accesibile. Contractarea unor asemenea bilete centralizat, ar putea reduce costurile şi personalul ar putea să-şi refacă forţele şi sănătatea afectată de condiţiile suprasolicitante de lucru.

4.     Actualizarea schemelor de personal ale instanţelor

În mod nejustificat, ca şi când ar fi fost total rupt de realitate, actualul Consiliu Superior al Magistraturii nu a avut nici o preocupare pentru adaptarea  schemelor de personal la modificările activităţii instanţelor de judecată, modificări determinate de intrarea în vigoare a noilor coduri de procedură, precum şi de implementarea dosarului electronic.

Astfel, procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, comunicarea hotărârilor civile definitive şi scanarea tuturor documentelor depuse de părţi au bulversat în mod real activitatea administrativă a instanţelor de judecată, judecătorii şi grefierii transformându-se în registratori şi operatori de calculator, timpul de lucru a fost fragmentat în mod dramatic, zilnic judecătorii şi grefierii având dosare de verificat.

Numărul insuficient de judecători şi grefieri, ce determină ca într-o şedinţă de judecată să fie programate zeci de dosare, face imposibilă citarea părţilor la o anume oră, împrejurare  care nemulţumeşte atât părţile din dosare, dar şi avocaţii, şi va face imposibilă aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod de procedură civilă privind cercetarea procesului în camera de consiliu, prorogată  deocamdată până la 1 ianuarie 2017.

5.     Trecerea bugetului instanţelor în administrarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Acesta a fost principalul obiectiv al Proiectului meu de candidatură pentru alegerile CSM din 2010, obiectiv care este la fel de actual şi astăzi.

Din păcate, în cei 6 ani de mandat, actualul Consiliu Superior al Magistraturii nu a reuşit să înlăture anomalia din sistemul instituţiilor judiciare din România, aceea ca bugetul procurorilor, care se află sub autoritatea Ministrului Justiţiei, să aibă ca ordonator principal de credite procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, iar bugetul judecătorilor, care sunt independenţi, să aibă ca ordonator de credite pe Ministrul Justiţiei.

Atenţi mai degrabă la discursurile oamenilor politici şi mai puţin la necesităţile sistemului, ba chiar manifestând opoziţie la desemnarea unui judecător pentru funcţia de Ministru al Justiţiei, membrii actualului Consiliu Superior al Magistraturii au ratat şansa de a întreprinde un act concret în asigurarea independenţei Justiţiei, pentru ca  o dispoziţie legală care ar fi trebuit să se aplice de mai mult 8 ani, aceea din art.  136 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, să poată fi totuşi aplicată (- (“Începând cu data de 1 ianuarie 2008, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”- forma iniţială din Legea modificată prin Legea 247/2005).

6.     Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să aibă relaţii instituţionale adecvate cu Parlamentul  şi Guvernul României, ca o exprimare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în Stat

Din păcate, actualul Consiliu Superior al Magistraturii nu a promovat relaţii instituţionale adecvate cu celelalte două puteri, rodul acestei inadecvări fiind: menţinerea inechităţilor salariale în interiorul sistemului, deşi acestea au fost reparate pentru alte categorii de bugetari, îngheţarea salariilor din sistem la nivelul celor din 2009, adică de dinaintea actualului Consiliu, deşi importante categorii de bugetari au obţinut creşteri salariale, prestarea de ore suplimentare neplătite, atât de judecători, cât şi de grefieri, scheme de personal nemodificate de dinainte de 2010, deşi pentru o anumită structură de parchet s-au făcut majorări semnificative, cu toate că răspunderea finală aparţine judecătorului.

Rolul Consiliului Superior al Magistraturii nu este acela de a reacţiona la orice declaraţie politică a vreunui ministru sau parlamentar, ori de a se opune vehement unor propuneri legislative, întrucât dreptul la liberă exprimare este recunoscut oricărui cetăţean al României, iar atribuţia de legiferare este atributul exclusiv al Parlamentului României, singurul în măsură să aprecieze asupra oportunităţii unui proiect de lege.

Consiliul Superior al Magistraturii ar fi trebuit să se preocupe în principal de situaţia instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, să analizeze care este cauza pentru care în principal judecătorii sunt sancţionaţi disciplinar pentru întârzieri repetate în efectuarea lucrărilor, nu şi procurorii, dacă nu cumva este vorba de cauze obiective, mai degrabă, decât  de ordin personal şi să sancţioneze presiunile făcute asupra judecătorilor din chiar interiorul sistemului.

 III.             Consideraţii finale

Dincolo de aceste obiective şi altele care ar putea fi incluse pe agenda viitorului Consiliu Superior al Magistraturii, pe care sper să le pot comunica, dar şi afla în cadrul întâlnirilor cu colegii judecători de la tribunale, va rămâne în sarcina fiecăruia dintre judecătorii instanţelor să aleagă omul potrivit pentru a îndeplini cu rigoare şi bună credinţă atribuţiile  prevăzute de lege.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la PENTRU O JUSTIŢIE DE CALITATE, DISCRETĂ, CARE RESPECTĂ DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR ŞI PRINCIPIUL CONSTITUŢIONAL AL SEPARAŢIEI ŞI ECHILIBRULUI PUTERILOR ÎN STAT

  1. balbeck zice:

    Da,am observat ca unii procurori se cred peste judecatori.Ei ar trebui sa fie pe aceeasi linie cu avocatul.De fapt nici nu ar trebui sa fie considerati magistrati.In alte tari procurorii nu sunt magistrati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s