Are vreo valoare adevărul?


 

Pentru magistrați, fie ei  judecători sau procurori, adevărul despre faptele și împrejurările cauzei reprezintă obligație legală, fiind prevăzută expres atât în Codul de procedură civilă cât și în Codul de procedură penală.

Astfel,  art. 22 din Codul de procedură civilă, cu titlul marginal: “Rolul judecătorului în aflarea adevărului” prevede următoarele:

(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precumşi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc”

Totodată,  art. 5 din Codul de procedură penală, cu titlul marginal  „Aflarea adevărului” prevede următoarele:

„(1) Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precumşi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

(2) Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.”

Care este răspunsul cu valoare de adevăr la întrebarea:

            “Poate confisca, dacă e cazul, DNA bani obținuți ilegal?

Răspunsul cu valoare de adevăr este: “Nu! Confiscarea o poate dispune doar instanța de judecată.”

            Dovada adevărului afirmației, că doar instanța de judecată poate dispune confiscarea, o reprezintă chiar textele din Codul de procedură penală:

Art. 574 – Executarea confiscării speciale şi a confiscării extinse

            Măsura de siguranţă a confiscării speciale sau a confiscării extinse, luată prin hotărârea instanţei de judecată, se execută după cum urmează: a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit legii; b) dacă lucrurile confiscate se află în păstrarea organelor de poliţie sau a altor instituţii, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organului la care se află. După primirea copiei de pe dispozitiv, lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii; c) atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce nu au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale, în vederea executării confiscării potrivit dispoziţiilor privind creanţele bugetare; d) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenţa judecătorului delegat cu executarea, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.”

Afirmații cu valoare de adevăr sunt și următoarele:

Procurorul este obligat să strângă probele necesare pentru identificarea bunurilor şi valorilor supuse confiscării speciale şi confiscării extinse, potrivit Codului penal (art. 306 alin. 7 Cod de procedură penală) și poate doar să indisponibilizeze unele bunuri mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, prin instituirea unui sechestru asupra acestora , așa cum prevede art. 249 din Codul de procedură penală:

Art. 249 – Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii

            (1) *) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

            (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.       

             (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.  

             (4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.”

 

Eu cred că, în aparițiile publice, un magistrat în funcție trebuie să dea dovadă de rigurozitate, iar  răspunsurile la întrebări precise trebuie  să fie conforme cu legea pe care este chemat să o aplice, pentru a nu induce în rândul publicului ideea că  ar fi adevărată afirmația că Justiția în România este înfăptuită de procurori.

În România Justiția este înfăptuită de instanțele de judecată, adică de judecători, așa cum prevede chiar Constituția României, în art. 126 alin. 1:  “Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.”, iar Ministerul Public, care îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor (Art. 131 din Constituția României, cu titlul marginal – Rolul Ministerului Public).

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Are vreo valoare adevărul?

  1. „Si intrebarea fireasca pe care toti care ne urmaresc si-o pun: DNA poate confisca bani obtinuti ilegal si care sunt acum in Panama?
    Da, putem confisca in general bani obtinuti sau orice venituri obtinute in mod ilegal atunci cand dovedim ca s-a comis o infractiune si putem confisca sume de bani care nu se afla pe teritoriul Romaniei. Deja intr-un dosar instrumentat de DNA chiar la inceputul anului s-a indisponibilizat un imobil care nu e pe teritoriul statului roman, este undeva pe teritoriul unui stat membru UE, deci da, putem sa facem acest lucru.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s