“Termene scurte, de la o zi la alta” sau cum se lauda ministrul Predoiu cu adoptarea unei dispoziții care nu poate fi aplicată în viitorul apropiat în procedura judiciară din România


Presa
a anunțat astăzi că proiectul legii micii reforme, inițiat de ministerul
justiției, a fost adoptat de plenul Camerei deputaților, astfel încât durata
proceselor din România se va scurta, judecătorii fiind obligați să dea termene
scurte, chiar de la o zi la alta.

Conștient fiind că o asemenea
dispoziție nu poate fi aplicată în viitorul apropiat datorită volumului de
activitate extrem de crescut, schemelor de personal care nu au fost actualizate,
locurilor vacante și numarului redus de săli de judecata, ministrul Predoiu a
început să caute țapi ispășitori și, într-un comunicat postat pe site-ul ministerului
justiției,  se atacă Programul pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii
activităţii în instanţe în anul 2010.

Pentru a stârni oprobiul public asupra judecătorilor, comunicatul  vorbește despre posibilitatea unui judecător
care a îndeplinit numărul maxim de puncte de încărcare pe an calendaristic de a
refuza intrarea în ședința de judecată, ca și când acest lucru s-ar fi
întâmplat în vreo instanță,  și despre
un  volum mediu de 10-15 dosare de
soluționat pe săptămână, raportat la 44
de săptămâni active.

Ministrul justiției cunoaște, la fel de bine ca orice altă persoană care a
avut de-a face cu justiția, că, arareori, un dosar este soluționat la un singur
termen, astfel că un judecător din România nu intră în ședința de judecată,
săptămânal, cu 10-15 dosare, cum lasă să se înțeleagă comunicatul, ci cu 50,
60. 70 sau chiar suta de dosare.

La acest volum de activitate, cum ar putea judecătorul acorda termene
scurte, de pe o zi pe alta?

Cum s-ar putea acest lucru când în majoritatea dosarelor nici una sau doar
una dintre părți are termen în cunoștință, astfel încât, pentru a se îndeplini
procedura cu părțile ce au  domiciliul în
alte localități decât sediul instanței, termenul nu poate fi mai mic de 12
zile?

Cum s-ar putea da termen a doua zi când ședința  de judecată s-a terminat la ora 18, când deliberarea
a mai durat încă vreo 3-4 ore, ziua de muncă pentru judecător trecând cu mult
peste 8 ore, iar   încheierea de ședință nu este încă redactată?

Cum s-ar putea da termen a doua zi, cand nu există nici o sală de ședință
disponibilă, iar ministerul știe că
instanțele din România au  doar
câteva săli de judecată?

S-ar mai pune întrebarea pentru ce s-ar
putea da termen a doua zi? Martorii trebuie citați, citația se trimite prin
poștă, o expertiză nu se face într-o noapte, pentru studiul unei expertize și
formularea unor eventuale obiecțiuni, este nevoie de timp, dacă ceri termen
pentru apărare, avocatul angajat trebuie să consulte dosarul, nu poate veni a
doua zi doar pentru a depune la dosar delegația. Nici pentru timbraj nu se
poate  da termen a doua zi,  pentru că,   dacă se
termină ședința după ce s-a închis programul la taxe și impozite, n-are
cum  reclamantul dimineață să aducă
chitanța, apoi partea are dreptul să ceară ajutor public judiciar și pentru
asta are nevoie de o serie de acte.

Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, care
aduce și modificări ale competenței instanțelor a fost adoptată fără un studiu
de impact, cum de altfel s-a întâmplat și cu cele patru coduri cu care se
mândrește ministrul Predoiu, nerealizare a Ministerului Justiției evocată ca “recomandare nesoluționată”  în Raportul din iulie 2010 al Comisiei
Europene privind progresele realizate  de
România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, iar prezentarea
adoptării acesteia ca soluție miraculoasă pentru scurtarea duratei de
soluționare a proceselor creează așteptări nerealiste justițiabilului.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la “Termene scurte, de la o zi la alta” sau cum se lauda ministrul Predoiu cu adoptarea unei dispoziții care nu poate fi aplicată în viitorul apropiat în procedura judiciară din România

  1. balbeck zice:

    E buna si mica justitie la ceva.Inculpatii ce isi recunosc faptele primesc pedepse reduse cu o treime.Asta e chestie noua.Chestia veche si buna e ca dupa doua treimi din pedeapsa erau liberi.In sua ar fi trebuit sa faca 85% din pedeapsa ca sa fie liberi.Ma refer la infractiunile relativ usoare,nu la crime.La crima e dinte pentru dinte in Texas…probabil injectia letala.Dar sunt state unde inca mai exista scaunul electric,in alte state sunt impuscati mortal.In 35 de state din sua este condamnarea la moarte,consider ca pedeapsa cu moartea nu este pedeapsa,este crima,iar pedeapsa cu inchisoare pe viata iar nu este pedeapsa,pentru ca dintr-o pedeapsa poti invata ceva.
    Asa ca la noi se pare ca e lux,in alte parti infractorii mai sunt si executati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s